În urmă cu 42 de ani, celebrul savant britanic Stephen Hawking spunea, pentru prima dată, că nu tot ceea ce intră în contact cu o gaură neagră este absorbit în interiorul acesteia. Fizicianul afirma atunci că în apropierea unor astfel de obiecte cosmice există particule de lumină, care, după ce sunt absorbite, ajung să fie propulsate înapoi, cu o energie extrem de mică. Pe parcursul acestui proces, gaura neagră îşi pierde treptat din masă şi, în cele din urmă, se dezintegrează.

Nimeni n-a putut proba această teorie până de curând, când două echipe de cercetători – una din Israel şi alta din Canada – au găsit dovezi care indică faptul că astrofizicianul Stephen Hawking ar avea dreptate. Şi că găurile negre nu doar „înghit” materia din apropierea lor, ci şi emit particule de lumină, de energie, care le absorb din masă, dezintegrându-le după intervale mari de timp. Dacă ipotezele acestor specialişti se vor dovedi concludente, Hawking – ţintuit de-o viaţă într-un scaun cu rotile – ar putea ajunge pe lista scurtă a favoriţilor pentru Premiul Nobel.

Pe mine, unul, această ştire într-adevăr de senzaţie, care poate aduce puţină lumină în „mecanica” formării universului, mă duce cu gândul la o… teorie proprie. De fiecare dată în campaniile electorale, eu i-am asemănat pe mulţi dintre candidaţi cu nişte găuri negre. Care absorb tot ce „prind” în jurul lor – în special încrederea şi votul oamenilor – îşi măresc masa şi volumul până la valori uriaşe, iar după alegeri, când ajung pe funcţii, continuă să acumuleze, să înghită, să capete proporţii incredibile, fără să dea nimic în schimb.

Teoria mea poate fi verificată fără cine ştie ce studii de specialitate. Luaţi-i la rând pe candidaţi şi veţi vedea că printre ei sunt şi foşti parlamentari care n-au făcut nimic, şi foşti miniştri care au lucrat doar din gură, şi foşti primari sau consilieri puşi, de regulă, pe căpătuială. Nişte aleşi de noi degeaba! În acest „univers” electoral limitat, cu foarte rare steluţe noi şi fără comete, ne-am lovit din patru în patru ani cam de aceleaşi găuri negre, imense, întreţinute, cum spuneam, cu încrederea şi cu voturile noastre.

Asta credeam până mai ieri când „The Times” a publicat cercetările conform cărora genialul domn Hawking ar avea dreptate. Drept urmare, am speranţa că găurile noastre negre, cu prea-plinul deja făcut, vor începe să emită şi ele, în următorul mandat, anumite particule de lumină, de energie. Şi uite aşa, uşor-uşor, am putea să ne clădim şi noi universul nostru: cu autostrada Piteşti – Sibiu, cu centura ocolitoare de vest, cu un nou pod peste râul Argeş, cu pârtia de schi de la Moliviş, cu Transfăgărăşanul deschis tot anul şi aşa mai departe.

Să credem în minuni şi să fim mai buni! Că vine Paştele.

Gabriel LIXANDRU

Distribuie pe Facebook