# A aruncat „pana” înveninată şi a luat calea bisericii

Ancorat în realitate şi-n viaţa cetăţii, Călin Popescu a activat vreme de 16 ani pe tărâmul presei locale. Îşi crease un nume şi cu entuziasm încerca să mişte munţii din loc. Recunoaşte că n-a reuşit. Fire introvertită, căuta mai puţin compania colegilor de breaslă cât mai mult comuniunea sfinţilor la care se ruga tainic.

Latura sa mistică, ascunsă ani buni, s-a vădit atunci când şi-a anunţat apropiaţii că va merge la Facultatea de Teologie după un an petrecut la Litere. Sârguincios, tânărul a obţinut rezultate spectaculoase şi acolo a deprins tainele traducerii. Stăpânea foarte bine limba greacă veche şi simţind că este învăluit de Duhul Sfânt s-a aşezat la masa de scris.

A aruncat „pana” înveninată cu care combătuse ani la rând în presa locală şi a început să aştearnă învăţăturile Sfinţilor Părinţi. După ce înainte semnase trei cărţi de publicistică şi două de eseuri, acum veneau la rând operele „grele”, în fapt trei cărţi de patristică traduse din greaca veche.

Dincolo de aspectul material, munca sa a a fost răsplătită în primul rând prin aprecierile primite din partea corpului profesoral al Universităţii Piteşti. Poate, pentru lumea laică, renunţarea la activitatea jurnalistică este o pierdere. Dar Călin Popescu spune că esenţial este să-şi asigure o comoară în cer. Iar prin scrierile sale mistice crede că reuşeşte.

Spre sfântul altar…

Recent, a mai dat o lovitură. A publicat la Editura Universităţii cartea Psaltirea naţională. Introducere în filologia celui mai vechi corpus literar românesc”. Volumul reprezintă o analiză profundă a celei mai folosite cărţi în cultul public şi particular. Autorul răspunde la nedumeririle ce se nasc din lectura acelor texte şi face istoricul traducerilor vechi. Este tratată epoca de început a manuscriselor româneşti, activitatea lui Coresi, Dosoftei, Antim Ivireanul, Damaschin Dascălul, Bartolomeu Anania. În virtutea doctoratului în litere, a diplomei de teolog şi de absolvent de filozofie, fostul jurnalist ar dori ca „Psaltirea naţională” să fie citită de cât mai mulţi pasionaţi, pentru a-i descoperi frumuseţea.

La cei 45 de ani pe care-i are, teologul se simte împlinit pe jumătate. Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru harul de scriitor pe care l-a primit, dar simte că menirea lui e alta, aceea de a-I sluji în sfântul altar! A depus dosarul la arhiepiscopie şi, când va rândui Regele Universului, teologul-literat va fi hirotonit. Visează la ziua aceea şi necontenit imploră mila divină. Astfel Călin Popescu se înscrie pe lista altor jurnalişti locali care s-au „convertit” la un ortodoxism militant precum Mara Hagiu ori chiar au lepădat cele lumeşti îmbrăcând rasa monahală, aşa cum a făcut Viorel Zorilă care s-a nevoit la Mănăstirea Slănic, sub ascultarea vestitului duhovnic Daniel, iar acum îşi caută mântuirea într-un aşezământ monahal din judeţul Vâlcea.

De ce jurnaliştii se smeresc şi lasă cele trecătoare pentru viaţa de dincolo rămâne o mare taină…

Distribuie pe Facebook