Mă gândesc la semnificaţia actuală a mărţişorului. Mai ales că gestul de a oferi un mărţişor este semnificativ prin plăcerea ce o presupune şi nu prin utilitatea lui economică. Oare cât de mult ne mai interesează să-i facem o bucurie celui de lângă noi fără să urmărim vreun scop de utilitate materială? Încă nu ştiu răspunsul la această întrebare, dar prevăd că ziua în care se va renunţa la empatie este destul de aproape. Drept care, cunoaşterea normelor sociale după care se conduc copiii este esenţială pentru înţelegerea timpurilor viitoare. Iată de ce pentru a înţelege lumea de mâine nu ne trebuie, pentru început, decât o singură pasiune, aceea de a ne cunoaşte copiii cât mai bine. Bineînţeles, nu este vorba de o cunoaştere psihologică, ci de una sufletească, de dorinţa de a surprinde mersul lumii în profunzime, de a descoperi legăturile dintre părinţi şi copii şi dintre copii şi lucruri. De a urmări naşterea, dezvoltarea şi stingerea unuia sau altuia dintre sentimentele noastre.

De exemplu, o fetiţă de cinci ani a primit în dar o carte, iar când a vrut s-o deschidă a plimbat degetul pe copertă, crezând că e tabletă. Nu mai văzuse o carte până atunci, însă era destul de familiarizată cu tableta, pe care părinţii i-o dăruiseră când a împlinit trei ani. La vederea unui asemenea gest, părinţii au râs şi i-au deschis ei cartea. Dar fetiţa, după câteva minute, a aruncat cartea şi şi-a luat din nou tableta. Părinţii s-au amuzat teribil, fără să înţeleagă procesul sufletesc prin care trecea copilul lor din cauza tabletei. Şi astfel, am trecut de la „fetiţa cu chibriturile” la „fetiţa cu tableta”.

Prin urmare, prevăd o zi în care se va renunţa definitiv la carte în favoarea tehnologiei electronice. Sigur, atât cartea, cât şi internetul, de exemplu, sunt necesare, dar graba cu care consumăm noutatea ne va face să uităm repede de carte. În trecut se spunea că un om poate fi cunoscut tot atât de bine după cărţile pe care le citeşte, ca şi după tovarăşii cu care umblă, pentru că există o asemănare între raporturile cu oamenii şi raporturile cu cărţile. Dar pe zi ce trece complexitatea universului nostru social sărăceşte, misterele cad, existenţa se simplifică, lumea se dezvrăjeşte. Copiii au ajuns dependenţi de lumea electronicii. Iar problema dependenţei de internet a devenit una de patologie medicală. Astfel, în SUA, la San Francisco, a luat fiinţă primul Net Hospital, o clinică pentru tratarea cyber-dependenţilor. Iar 90% dintre pacienţi sunt copii până la vârsta de nouă ani. Trăim, aşadar, nişte vremuri în care progresul tehnologic este indiferent la un astfel de pericol. Iar ritmul trepidant al existenţei zilnice întrerupe sistematic orice fir narativ continuu. Important pentru mulţi dintre noi este faptul că timpurile actuale urmăresc exclusiv satisfacerea unor nevoi materiale care blochează dorinţa de a cunoaşte şi de a surprinde lumea în profunzimea ei. Iată de ce pentru a înţelege vremurile noastre trebuie să învăţăm atât de la adulţi, cât, mai ales, de la copii. Aceste două lumi reprezintă adevărate laboratoare de cercetare.

Iar faptul că gândirea umană este înglobată la nivel planetar, că internetul a ajuns principala sursă de informare la nivel global este unul banal. Faptul că gândul nostru porneşte spre lume aproape simultan cu scrisul lui, răspândindu-se la fel de simultan de la un pol la altul al lumii, în timp ce o altă informaţie pe altă sursă va veni prea târziu, este la fel de banal.

Iată dar cum, zdrobit de aripa postmodernismului planetar, mărţişorul rezonează ca un ecou îndepărtat şi nostalgic. Deducem de aici că fiecare generaţie îşi are mărţişoarele sale. Dar acest lucru nu e deloc o noutate. Fiecare nouă generaţie de gadgeturi inundă lumea copiilor. Iar aceste gadgeturi reprezintă astăzi adevăratele mărţişoare. Cele pe care le mai vedem pe tarabe dau expresie unor simboluri deja neînţelese de copii. Ce ştiu copiii de azi despre cele două fire împletite, de culoarea albă şi roşie? Mai ştiu ei ce simbolizează aceste culori? Nu ştiu nimic din toate acestea, dar manevrează cu dibăcie cele mai sofisticate gadgeturi primite în dar de la părinţi. Astăzi, deja se crede în atotputernicia internetului cum credea Ponocrat, poznaşul preceptor al lui Gargantua, în buruiana spânzului pe care o administra şcolarului său spre a-i curăţa creierul. Drept care, curiozitatea de a înţelege lumea e o pasiune care cere timp şi pregătire. Să observi copiii şi să le surprinzi o expresie, un fel de a se manifesta, să-i determini să-ţi vorbească despre ei şi să-i asculţi cu atenţie, să-i pui în anumite situaţii şi să-i observi ca pe elementele unei experienţe de chimie reprezintă o necesitate. Iar această capacitate îţi este dată numai de legătura permanentă cu copiii. Şi numai astfel ţii pasul cu momentul social actual. Iar în timp ce suntem ancoraţi la prezentul copilului trebuie să avem legături permanente şi cu lumea adultului pentru a putea defini cât mai complet lumea în care trăim. Numai aşa vom descifra adevărata semnificaţie a simbolurilor actuale, printre care şi pe cel al mărţişorului.

Gheorghe SAVU

Distribuie pe Facebook