Exclusiv! Dumitru Chirleșan, rectorul CUPIT: „Vom dovedi că suntem cea mai tare universitate din România!”

Mâine, începând cu ora 9.30, la „Pitești Arena” va avea loc festivitatea de deschidere a noului an academic. Marea noutate este că, din acest an, universitatea de stat din Pitești va funcționa sub cupola Politehnicii București, după fuzionarea celor două instituții de învățământ. Se va numi, simplu, Centrul Universitar Pitești, parte a Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București (CUPIT – UNSTPB).

Conf. univ. dr. ing. Dumitru Chirleșan, rectorul CUPIT, ne-a dezvăluit câteva cifre încurajatoare pentru „boboci”, precum și pentru studenții aflați în căutarea unui loc de muncă. În plus, sunt așteptate performanțe didactice de top la nivel național, în ciuda condițiilor financiare dificile. La noi, nu se investesc bani în educație, așa cum se întâmplă în țările dezvoltate, cu unitățile de învățământ de prestigiu mondial. Dar noi, cu resursele noastre, putem ajunge cunoscuți, promite rectorul. Citiți în continuare interviul.

Ce loc ocupă Centrul Universitar Pitești, în ierarhiile naţionale?

** Nu există o ierarhie națională comună, în care să te poți compara obiectiv cu alte universități. La ora actuală, avem un plan internațional cu o grămadă de ranking-uri. Dacă ne raportăm la Top Shanghai, care e cel mai dorit de toți, ar trebui să avem laureați de Nobel. Știți ce buget au universitățile din Top 100? Peste trei miliarde de dolari, anual. Atunci, despre ce vorbim? MIT, care ocupă, din când în când, locul 1, are zece miliarde de dolari! Cât e bugetul Educației, pe toată România? Să nu ne facem de râs, că e sub trei miliarde, pe tot învățământul superior. În aceste condiții, nu e relevant să facem astfel de comparații.

Câți studenți se angajează după ce termină facultatea de la Pitești?

** Asta e relevant. Pentru noi, ca universitate regională, e relevant câți se angajează din câți termină. Avem o angajabilitate de peste 90%, chiar de la programe de studiu care, în prima fază, par ciudate. Iar la unele programe de studiu, studenții sunt angajați încă din anul II, III de studii.

Care sunt cele mai căutate programe de studii?

** La ora actuală, sunt Autovehicule rutiere, TCM-ul, Ingineria transporturilor, tot ce ține de mecanică, dar nu numai. Terapia, Asistența medicală, Psihologia sunt programe cu angajabilitate de 100%. Toate acestea nu produc nici măcar un șomer. Eu cred că asta este relevant pentru o universitate regională. Dacă România ar vrea să se mândrească cu Centrul Universitar Pitești, în Top Shanghai, atunci ar băga vreo două miliarde de dolari în CUPIT.

Ce surse de finanțare aveți?

** Avem 35-40% finanțare de la stat și restul – resurse proprii, din taxe și contracte. Eu zic că facem foarte frumos. Anul acesta, cu toată căderea demografică, noi am înmatriculat ceva mai mulți studenți decât anul trecut.

Câți studenți încep noul an academic? Câți, la locurile finanțate de la bugetul de stat, câți, la locurile cu taxă?

** Avem circa 3.200 de studenți înmatriculați în anul I. 40% din locuri sunt subvenționate, iar restul de 60% sunt cu taxă. Țineți cont că, anul acesta, bacalaureatul a fost luat doar de șaizeci și ceva de mii de elevi. Dacă facem un calcul, cred că suntem undeva peste poziția 20 în topul universităților din România. Este o aritmetică corectă care se referă la statutul nostru de universitate regională. După fuziunea cu Politehnica, am devenit o universitate națională despre care am curajul să spun că este prima în România, din cel puțin câteva puncte de vedere. Vom dovedi la anul, când chiar se vor măsura indicatorii. Vom dovedi că suntem prima. Acesta a fost scopul fuziunii, să devenim cea mai tare universitate, cel puțin din România. O să ajungem și în peisajul european!

Cum sunteți față de atât de căutata Medicină?

** Medicina, în general, este căutată, dar acolo sunt cu totul alte direcții. În plus, atrag foarte mulți studenți străini, din două motive: fac școală foarte bună, în continuare, și au taxe relativ mai mici față de alte facultăți de medicină din zona europeană.

Un alt indicator de performanță care trebuie luat în calcul: nu numai că ne-am ocupat complet locurile subvenționate, dar am și atras la taxă încă o dată și jumătate. E un indicator de atractivitate clar. E ușor să fii universitate mare, cum e „Babeș-Boliay”, când ai 94% din locuri cu subvenție. Sau Universitatea din București. Când e dispus cineva să plătească? În clipa în care ai servicii corecte și de calitate.

Un alt subiect dezbătut intens este tema plagiatelor în tezele de doctorat. Ce părere aveți despre acest fenomen?

** Consider că tema plagiatelor este artificial umflată, la nivelul României; cele care au fost scoase în evidență, dovedite, întâmplător sau poate – nu, au aparținut unor persoane cu mare vizibilitate politică. Marile scandaluri apar la oameni politici. La Pitești, spre exemplu, domeniile doctorale sunt unele unde e greu de tot să vii cu plagiatul. Cum să plagiezi o teză de inginerie? O teză de 60 – 100 de pagini, cu multe calcule, un proiect care trebuie să funcționeze. Nimeni nu poate veni cu proiectul colegului de anul trecut să-l pună pe masă și, hai, merge! Nu! Fiind inginer, judec pe cifre: sunt aproximativ 65.000 de titluri emise, după anii ’90 și până în prezent. Toate suspiciunile adună aproximativ 600. Dintre acestea, dovedite cu analize serioase, sunt circa o sută. Raportat la 65.000, e o cifră care să vă dea de gândit? Dar, media trebuie să… toace ceva, când vine un anumit om politic într-o funcție-cheie, la un moment dat. Și așa vine scandalul plagiatului. Titlul de doctor luat „pe bune” exprimă că titularul a venit cu o… mărgică nouă în domeniu. Aceasta se expune în maximum zece pagini din proiect. Nu-i trebuie mai mult. Einstein a scris Teoria relativității în 32 de pagini. Despre ce vorbim?

Cum vedeți implicarea profesorilor sau a studenților în acțiuni civico-politice?

** Eu sunt perfect de acord să se implice – chiar mi-aș dori! – și în politică, și în acțiuni civice. Dar cu un lucru nu pot fi de acord: cu implicarea instituțională. Învățământul, ca instituție publică, nu are ce căuta în politică. Să vorbească în nume propriu și să lase instituția. Să facă politică în numele lui. Eu m-am abținut în a face politică, nu mă atrage ideea. Eu vin dintr-o generație care și-a pus mari speranțe în Revoluție și schimbare. În ’87 eram proaspăt inginer, repartizat cercetător. Eram tânăr, aveam niște vise pe care nu le pot măsura. După 30 și ceva de ani, nu prea mă încântă unde și ce am ajuns. Dar în învățământul superior, m-am convins, e loc de mult mai bine!

Distribuie pe Facebook