ÎPS Calinic, miruindu-l pe Teodosie

„Ce folos are omul dacă va câştiga lumea toată şi-şi va pierde sufletul său?” Cuvintele Mântuitorului i-au răsunat deseori în minte celui care a condus vreme de 24 de ani Piteştiul, din punct de vedere administrativ. Deşi recunoaşte că şi-a neglijat mântuirea, totuşi, Tudor Pendiuc a fost preocupat de latura spirituală a vieţii, mai mult decât s-ar putea bănui. Aşa a devenit părintele spiritual a opt cupluri de miri şi a… 16 copii, ceea ce constituie un record în judeţ, după ştiinţa noastră…

Un rol asumat

În credinţa popoarelor ortodoxe se dă o importanţă majoră botezului. Dus în Casa Domnului, pruncul este încreştinat şi, conform ritului, acest lucru nu este posibil fără prezenţa unor naşi. Dincolo de frumuseţea ceremoniei arhicunoscute, este slujba în care nou-născutul, după primele lui contacte cu lumea exterioară, este învăluit, prin Taina Botezului, de Duhul Sfânt. Mai există convingerea că de mare îndurare din partea lui Dumnezeu se va bucura acela care acceptă să fie naşul unui copil, iar prin fapta lui multe păcate i se vor ierta. Sigur, în societatea de astăzi mulţi părinţi îşi aleg naşii din raţiuni materiale, ştiindu-se că finul sau fina vor fi sprijiniţi de naşi, mai ales dacă aceştia sunt oameni cu funcţii înalte sau cu situaţie materială de invidiat. Totuşi, cei mai mulţi creştini autentici vor pentru copiii lor oameni modeşti, dar curaţi sufleteşte. Naşii devin părinţii spirituali ai micuţului pe care l-au botezat, îndrumători şi sfătuitori pentru tot restul vieţii, iar la Judecata de Apoi există credinţa că naşii vor da socoteală şi pentru sufletul celui pe care l-au încreştinat. Tocmai din cauza acestei responsabilităţi, multe familii evită să-şi asume un asemea rol. Familia fostului primar n-a ezitat însă, mai ales când şi-a dat seama că nu i se fac astfel de solicitări din calcule materiale, meschine.

Aşa pogoară Duhul Sfânt…

A încreştinat o orfană

Tudor Pendiuc, fiind „la putere” atâta timp, mulţi s-au gândit să profite de prietenia pe care o aveau cu el, urmărind înrudirea prin alianţă. Iar calitatea de naş care i s-ar fi oferit era prilejul perfect. Abil însă, el a selectat atent solicitările care veneau periodic şi mare a fost surpriza unora atunci când n-a botezat copilul vreunui om de afaceri sau coleg de partid, ci o… orfană. Îşi aminteşte şi azi cum, în urmă cu aproape 20 de ani, aflând de la subalterni că a fost găsit un bebeluş la un tomberon, a fost profund impresionat. Micuţa a fost dusă la orfelinat, dar, când s-a pus problema botezului, Tudor Pendiuc n-a stat pe gânduri. Împreună cu soţia sa, au devenit naşii fetiţei care a primit numele Gabriela, după cel al doamnei Pendiuc. Gestul, dincolo de semnificaţia sa religioasă, avea un mesaj ascuns. Astfel, mulţi oameni cu funcţii importante au îneţeles că nu le va fi uşor să se înrudească în acest fel cu primarul, care prefera copii de condiţie modestă sau chiar sărmani.

Deşi, din lipsa timpului, rar trecea pragul bisericilor, totuşi, fostul primar urmărea să obţină mila lui Dumnezeu prin astfel de fapte, convingerea fiindu-i întărită de cuvintele psalmistului: „Bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor…”.

Unchiul devenit naş

Tudor Pendiuc a fost deseori naş fie de cununie, fie de botez. Opt cupluri tinere şi-au unit destinele în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu, avându-i naşi pe Gabriela şi Tudor Pendiuc. Tineri de diferite categrii sociale, unii de condiţie modestă, s-au bucurat enorm când au aflat că vor fi cununaţi de această familie cu nume sonor în Piteştii ultimului sfert de veac. Şi cei doi soţi s-au achitat cu brio de sarcini, fiind alături de finii lor la bine, dar mai ales la rău. Şi cum, firesc, au apărut şi copiii celor cununaţi, Gabriela şi Tudor Pendiuc au considerat că se cade să facă „pomana până la capăt”, încreştinându-i pe cei mici. Cel mai elocvent exemplu este al preotului Alexandru Panciuc, căruia fostul primar îi este naş de cununie şi „părinte spiritual” pentru cei şase prunci ai săi! Venit din Bucovina de Nord la Piteşti pentru a studia Teologia, Alexandru avea s-o cunoască la căminul studenţesc de la Ştefăneşti pe Olesea, din Republica Moldova, care studia Dreptul la universitate. Inima le-a fost străpunsă de săgeata lui Cupidon, iar Alexandru, care nu cunoştea pe nimeni în Piteşti, a apelat la unchiul său, Tudor Pendiuc. Sfătuindu-l să mergă la altar cu iubita sa, primarul i-a devenit şi naş, asigurându-şi astfel şi rugăciunile unui viitor preot, pentru el şi familia sa.

Fostul primar, la rugăciune

Arhiepiscopul i-a încurajat

Tânăra familie Panciuc a fost binecuvântată de Dumnezeu prin daruri nepreţuite: copii! Scris este în Scriptură că „femeia se mântuieşte prin naştere de prunci” şi astfel Olesea, devenită între timp preoteasă, are mari şanse să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. În 2012, Alexandru a fost hirotonit la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Piteşti şi de atunci preotul a slujit în mai multe locuri – Biserica Mavrodolu, Schitul Trivale, Schitul Florica – iar acum s-a stabilit la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Ştefăneşti. S-a rugat să-i fie casa binecuvântată cu copii, iar Împăratul Veacurilor l-a ascultat. Preoteasa a născut o fată, pe care, firesc, tot familia Pendiuc a botezat-o, ea primind numele Teodora. A urmat încă un copil şi încă unul, iar până de curând numărul lor ajunse la cinci, toţi fiind botezaţi de familia Pendiuc: Teodora, Gabriel, Teodosie, Nicolae, Sofia. La botezul lui Teodosie a participat însuşi părintele Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului. Slujba a fost deosebită, iar emoţia vrednicei mame, pe măsură. Arhiereul a apreciat jertfelnicia tinerilor părinţi şi i-a încurajat să lase deoparte grijile zilei şi să-şi pună nădejdea în Dumnezeu. Iar familia Panciuc a sporit!

Profeţia s-a împlinit!

Pare uimitor în ziua de astăzi, când traiul nu este uşor, ca o familie să crească atâţia copii, „cât dă Dumnezeu”, dar cazul preotului Alexandru Panciuc este un bun exemplu. Şi mai mult decât atât, părintele nu consideră împovărătoare o gură în plus de hrănit, ba, din contră, e un motiv de mare bucurie. „Ne-a ajutat mult sfatul cel bun şi ajutorul pe care l-am primit de la arhiepiscopul Calinic, am căpătat o putere mare şi nu ne temem de viitor”, mărturiseşte părintele Panciuc. Aflând despre apariţia şi celui de-al cincilea copil, ierarhul a felicitat-o pe Olesea, căreia i-a făcut o profeţie: „Va veni şi cel de-al şaselea copil şi astfel vei avea şase doctorate în teologie…” Şi n-a trecut mult, iar profeţia arhiereului s-a împlinit. În urmă cu câteva săptămâni s-a născut o altă fetiţă în casa preotului, care a devenit tată pentru a şasea oară. Gabriela şi Tudor Pendiuc au îmbrăcat din nou haine de gală şi au cumpărat iarăşi lumânări pentru botez. Ceremonia s-a desfăşurat la biserica din Ştefăneşti în care slujeşte părintele, iar din soborul de preoţi a făcut parte şi pr. prof. univ. Alexandru Arion, reputat teolog. „De la naşul”, un dar simbolic: o cruciuliţă din aur adusă de la Ierusalim!

Naşii, alături de finii mari şi mici

Semnul veşniciei

Pentru jertfelnicia sa şi a preotesei sale, Alexandru Panciuc nu urmăreşte lauda deşartă a lumii, dar vrea să fie un bun exemplu pentru toţi cei care-şi doresc copii; îi încredinţează că Dumnezeu nu-i va părăsi şi ţine să sublinieze că apariţia unui prunc nu „închide” viaţa nimănui: „Chiar cu atâtea suflete în casă, am reuşit un doctorat în teologie şi unul în drept, iar soţia mea are doctorate în teologie şi filologie! Tot ce nu e cu putinţă la oameni e cu putinţă la Dumnezeu!” Interesant este faptul că Tudor Pendiuc pare „urmărit” de cifra 8. Astăzi, trăgând linie şi adunând, rezultă opt cupluri cununate, opt fete şi opt băieţi botezaţi! „Nu şi-a propus nimeni asta, aşa a fost să fie, aşa le-a aranjat Dumnezeu…” – spune zâmbind fostul edil. Fără a fi un adept al Cabalei, în mistica talmudică se ştie că 8 este „Cifra lui Dumnezeu”, cifra întoarsă la orizontal simbolizând infinitatea, veşnicia! Pasionat de matematică, Tudor Pendiuc a descoperit că puţin a lipsit să nu adune la conducerea Primăriei… opt mandate.

Comoara din ceruri

Cum însă acum a ieşit din prim-planul vieţii politice şi se rezumă la postul de profesor universitar pe care-l ocupă, fostul primar se bucură că are mai mult timp pentru sufletul său. Dincolo de grija faţă de nepotul favorit, Nectarie, Tudor Pendiuc îi poartă în gând şi-n rugăciunile sale pe cei pe care i-a cununat sau botezat. În total, 32 de fini, mari şi mici! Şi mărturiseşte că nu se va opri aici. Nu şi-a propus niciodată să „iasă în faţă” prin aceste gesturi creştineşti, a fost extrem de discret, ele fiind ştiute doar de Dumnezeu. Cu atât mai puţin acum, când a ieşit din bătăliile electorale, şi-ar dori „imagine”. A înţeles mai bine decât oricine cât de vremelnice sunt toate, „deşertăciune a deşertăciunilor şi vânare de vânt”, iar ceea ce rămâne e doar comoara pe care fiecare şi-o agoniseşte în ceruri…

Distribuie pe Facebook