În faţa rapidităţii cu care Covid-19 se instalează pe mari suprafeţe din Planetă, lumea simte nevoia solidarităţii. Se simte acest fapt din schimburile de experienţă post-China, din încurajările cu care sunt înconjuraţi cei care, cercetători fiind, s-au angajat să descopere antidotul virusului. Este o luptă cu timpul, în laboratoarele din Germania, Franţa, China, Rusia. De aceea, prognozele variază în legătură cu sfârşitul luptei cu coronavirusul: se apreciază că pot trece 4 luni!

Iată o faţetă a globalismului: nu numai crizele financiare pot lovi din ce în ce mai mult, ci şi o pandemie. Circulaţia liberă a oamenilor şi a bunurilor favorizează clar amploarea virusului. În acest context, încep şi scenaritele. Cea mai uzată este apropierea Apocalipsei. Dificultăţile pe care sistemul Sănătăţii de pe Planetă le întâmpină reînvie, în dezbateri, teorii vechi sau mai noi. Una este cea a lui Spengler care vorbeşte despre „Apusul Occidentului”; locul de unde a venit mereu lumina nu se mai dovedeşte infailibil. Lovinescu susţinea „Ex Occidente lux”. În teoria lui privind modernizarea literaturii avea dreptate.

Fukuyama este contrazis în fundamentul construcţiei lui: „Sfârşitul Istoriei”. Iată că lumea nu s-a aşezat definitiv, conflicte de tot felul (nu numai militare) produc dezastre şi Istoria vine în continuare cu motive de nelinişti. „Historia – magistra vitae” („Istoria este îndrumătoarea vieţii”) îşi justifică, în continuare, actualitatea pe toate planurile vieţii. Unul dintre învăţămintele cu care ne confruntăm azi este adevărul că, după foamete, molimele şi bolile infecţioase îl vor asalta pe om. Pericolul nuclear este trecut, deocamdată, între paranteze, pentru că marile puteri sunt conştiente (…) că echilibrul distrugerii reciproce împiedică apăsarea criminală pe buton…

Nu se ştie sigur de unde a luat „bolnavul zero” virusul. „Moartea neagră”, în Evul Mediu, a fost provocată de bacteria Yersinia pestis, găzduită de purici. Au murit milioane de oameni. Covid-19 pluteşte în atmosferă… Mor şi azi, cu sutele într-o singură zi, cum s-a întâmplat în Italia.

Trăim, pe de altă parte, în epoca post-adevărului şi ştirile false sunt răspândite, iresponsabil, cu viteza cu care Covid-19 cucereşte noi teritorii. Ca trăitor aici, privesc cu speranţă, încrezător, dinamica din judeţ. Dar dacă „vârful” din preajma Paştelui ne va aduce surprize? Nu-i deloc liniştitor că mulţi conjudeţeni se întorc acasă din zone europene puternic infestate… Episodul acela cu nunta din Argeş îmi loveşte încrederea, dar mai sunt şi alte sustrageri de la responsabilitate!

Se face apel la curaj, compasiune, solidaritate, rugăciuni, creativitate, responsabilitate. Şi totuşi, isteria este combătută şi în acest fel: se spune că zahărul este acum mai periculos decât praful de puşcă!

Îi mulţumesc pe această cale domnului Victor Jigman, cititor al „Argeşului”, care îmi trimite un mesaj, inspirat de lectura cărţii lui Yuval Noah Harary („21 de lecţii pentru secolul XXI”): „După 2001, teroriştii ucid anual, la nivel global, 25.000 de oameni, în schimb în fiecare an mor în accidente rutiere 80.000 în Europa, 4.000 în USA, 270.000 în China, 1.250.000 la nivel global. Diabetul şi glicemia ucid anual 3,5 milioane de oameni, iar poluarea circa 7 milioane de oameni. Aşadar, la ce ne panicăm de coronavirus care ne poate ameninţa, la nivel global, cu cifre ridicole?”…

Şi iată şi un final încurajator de-a dreptul, dacă nu rămâne la stadiu de SF: se lucrează la nanoroboţi care, introduşi în sistemul vascular, să identifice bolile, să ucidă agenţii patogeni şi celulele canceroase. Alţii îşi pun speranţa în celulele stem. De aceea, omul este… Homo Sapiens! Acesta va trece şi peste încercarea Covid-19. La sfârşit, vom afla şi preţul. Va fi, credem, mare.

Distribuie pe Facebook