Vaccinarea împotriva Covid-19 ne-a pus în faţa unor probleme de conştiinţă, pe care le avem de dezlegat fiecare în parte şi toţi laolaltă. Iar dezlegarea aceasta depinde de modul cum înţelegem libertatea de a alege. Apare astfel problema libertăţii. Libertatea celui care doreşte şi libertatea celui care nu doreşte să se vaccineze. Controversa aceasta are cel puţin două cauze. În primul rând, este vorba despre neasumarea răspunderii celor care au produs vaccinul anti-Covid pentru eventualele efecte secundare. În al doilea rând, lipsa seriozităţii celor care se ocupă cu vaccinarea populaţiei, şi mă refer la guvernanţi. Drept care, de felul cum vom elimina aceste cauze, de ordinea pe care vom şti să ne-o impunem, depinde succesul vaccinării populaţiei. 

Un lucru este însă cert: nu putem să stăm pe marginea râului şi să vedem cum se duc la vale problemele noastre. Trebuie să ne implicăm fiecare în direcţia lui. De aceea, referindu-se la astfel de situaţii aparent fără soluţie de rezolvare, sociologii au lansat două concepte despre libertate. Căci doar se ştie că libertatea este necesitatea înţeleasă. Avem, aşadar, libertate pozitivă şi libertate negativă (Steven Lukes). Or, dacă libertatea pozitivă este de partea celor care ne atenţionează împotriva pericolului ce-l reprezintă coronavirusul, libertatea negativă se referă la apărarea drepturilor în faţa restricţiilor impuse de primii. Acesta este unul dintre paradoxurile democraţiei.

Prin urmare, libertatea pozitivă se exprimă prin măsurile împotriva noului virus, de a avertiza, de a impune restricţii, de a îndruma şi vaccina etc, iar cea negativă se concretizează prin manifestări de stradă împotriva acestor restricţii, prin atitudini de opoziţie faţă de vaccinarea oamenilor etc. De unde rezultă ideea că o eventuală confruntare dintre aceste două forme ale libertăţii ar putea avea ca efect… lipsa de libertate. Aşa îşi arată democraţia una din limitele sale. Iar cei mai în vârstă ştiu ce înseamnă acest lucru. Este exact ce se întâmplă în zilele acestea, când guvernanţii se gândesc că vaccinarea ar putea fi obligatorie pentru anumite categorii profesionale şi sociale. Mai mult, pentru a-şi impune libertatea pozitivă, guvernanţii ar putea apela la cenzura unor informaţii despre virus, iar cei care promovează libertatea negativă ar putea recurge la proteste de stradă. Însă dacă primii vor recurge la cenzură, ceilalţi vor ajunge la violenţă. Aşa apar controversele vaccinării, care sunt generate, culmea, de ideea de libertate.

Pe de altă parte, nimeni nu-şi doreşte cenzura informaţiilor despre efectele coronavirusului şi despre numărul decedaţilor din această cauză. O cenzură asemănătoare, dar urmărind alte scopuri, ne-au impus-o alţii cu mult timp în urmă. A fost atât de tiranică şi absurdă, încât nu am uitat-o nici astăzi. Prima parte a vieţii mele am trăit-o în şoaptă pe stradă, şoapte în cluburi, şoapte în cafenele, şoapte în vizite la prieteni. Viaţa noastră s-a desfăşurat atunci ca un joc de umbre chinezeşti. Nu aş vrea să retrăiesc acelaşi joc, dar nu de umbre, ci de viruşi, tot chinezeşti. Iar acum, probabil, indieni. Mai ales că atunci nu ni se permitea libertatea negativă. Şi, totuşi, nici astăzi nu pot să recurg la ea, pentru că nu ştiu exact ce mă aşteaptă în viitor. 

Căci am trăit şi timpurile în care mulţi credeau că ştiu exact ce se va întâmpla în viitor, dorind să ne facă fericiţi cu forţa. Iar în cazul vaccinării apare astfel libertatea celui sănătos şi libertatea celui cu comorbidităţi. Aflată în acest stadiu, libertatea, după sociologul Lukes, ar putea avea implicaţii morale negative, transformându-i pe oameni în nişte fiinţe fără libertate. Şi el spune că, în astfel de cazuri, libertatea poate fi cauza lipsei de… libertate. 

Pe de altă parte, valul patru al pandemiei sanitare nu ne mai permite prea mult răgaz. Vorbim de o boală care continuă să scape de sub supravegherea şi controlul chiar al specialiştilor în materie. Suntem aici într-un domeniu străin de cei mai mulţi dintre noi şi, deci, nu putem face altceva decât să dăm dovadă de responsabilitate şi să păstrăm ordinea în ţară. Pentru aceasta vaccinarea ar fi o soluţie, deoarece, fără ea, am putea vedea din nou cum vor curge pe râu la vale noi cadavre înfăşurate în saci de plastic, mai ales că nu suntem capabili să scrutăm viitorul în ideea că nouă nu ni se poate întâmpla nimic rău. Iată de ce situaţia actuală din perspectiva vaccinării împotriva Covid-19 este o provocare pentru umanitatea din noi şi pentru ideea de libertate, în ciuda controverselor ei istorice. 

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio