Noul an şcolar bate la uşă în clinchetul de clopoţel al remanierii guvernamentale, iar premierul Viorica Dăncilă merge pe mâna argeşeanului Şerban Valeca pentru funcţia de ministru al Educaţiei.

Indiferent dacă va rămâne ori ba în picioare propunerea PSD, ziarul „Argeşul” îi strigă la… catalog pe toţi cei care s-au aflat în fruntea învăţământului românesc, în cei 30 de ani de (aşa-zisă) democraţie şi, luând aminte la doleanţele oamenilor de la cadedră, consemnează (o parte dintre) minusurile sistemului fracţionat de probleme. Numai bune de notat (pentru a fi corectate!) în agenda de lucru a viitorului ministru al Educaţiei – fie el şi din Argeş.

O păguboasă moştenire

Sunt foarte multe lucruri de corectat în domeniul Educaţiei, unde miniştrii au fost schimbaţi pe bandă rulantă. Oamenii din vârful piramidei nu mai văd esenţa: programă şcolară încărcată, foarte multă teorie şi foarte puţine ore practice, lipsă de materiale didactice şi dotări pe sponci în şcoli, lecţii sterile predate la catedră după metoda cititirii din manual etc.

Problemele şcolare acumulate în cei aproape 30 de ani scurşi de la Revoluţia din decembrie 1989 vin din urmă ca un tăvălug, ca o păguboasă moştenire. În urma discuţiilor purtate cu mai mulţi dascăli din Argeş ne aşteptăm ca, şi în această toamnă, clopoţelul noului an şcolar să sune tot a… jale. „Sunt atât de multe probleme în sistemul de învăţământ românesc, încât nici nu mai vezi partea plină a paharului; din cauza atâtor rele, parcă nici nu mai contează lucrurile bune realizate de elevii merituoşi şi de dascălii care-şi exercită meseria ca la carte şi perseverează în profesie”, a spus cu obidă o profesoară a unui liceu de elită din Piteşti.

Rezumatul ideilor exprimate de învăţători şi profesori de liceu din mai multe localităţi din judeţ, dar şi ofuri ale unor părinţi citiţi în ceea ce urmează.

Greşeli moştenite

M. Puiu, profesor la Topoloveni: „Cred că de la Revoluţie până în prezent s-au perindat peste 25 de miniştri ai Educaţiei. Fiecare a venit cu propria viziune, a schimbat… schimbările, dar niciunul nu şi-a dus propria reformă la bun sfârşit. Reformele «avortate» nu au început de jos în sus, aşa cum ar fi fost de bun augur. Oamenii de la catedră au semnalat problemele cu care se confruntă, le-au strâns în sistem piramidal, dar cei cu putere de decizie nu au ţinut cont de doleanţele lor. Fiecare ministru, care a fost pus în fruntea Educaţiei, a venit la conducere cu punctul lui de vedere. Sistemul de învăţământ românesc e bolnav de reforme începute una după alta şi nefinalizate. Cu sau fără Valeca, greşelile se perpetuează, fiind moştenite din trecut”.

Directori-marionete

E.G.: „Chestia cu directorii-marionete, instalaţi în postul-cheie al unităţii de învăţământ fără să fi participat la concurs este o şmecherie cu substrat politic. Cei de la putere îşi pun oamenii la conducere ca să-i schimbe pe cei care nu respectă ordinele de partid. Nu te conformezi, «La revedeere!», te zboară din scaun, de-ţi merg fulgii! Tineretul de azi este produsul sistemului de învăţământ din ultimii 30 de ani, începând cu analfabeţii şi elevii cu rezultate ruşinoase la examenele naţionale, până la profesorii care iau note mici la definitivat şi la titularizare şi toţi acei incompetenţi puşi în funcţii de răspundere, care nu ştiu să lege două vorbe…”

Predare pe „repede-înainte”

Elena Preda, învăţătoare din Piteşti: „E foarte multă materie ce trebuie acoperită într-un an şcolar. Programa încărcată este predată pe repede-înainte, într-un ritm alert şi ca profesor rişti să nu ţii cont de particularităţile de învăţare ale elevilor. S-au împovărat copiii cu noţiuni grele, la vârste fragede. Micuţii de la clasa zero sunt ţinuţi în bănci câte 40 de minute, atât cât durează o oră de curs şi ne chinuim cu ei să facă adunări şi scăderi cu trecere peste 31. Îi îndobitocim cu materie de mici. Au coborât nivelul de cunoaştere, în loc să rarefieze programa şcolară! La clasa a II-a se fac fracţii, care înainte se predau la clasa a IV-a. S-a coborât cu cantitatea de informaţii. Un alt exemplu: înmulţirea şi împărţirea sunt predate, acum, în clasa a III-a. Programele şcolare sunt stufoase, iar materialele didactice sunt zero… Fiecare dascăl se descurcă aşa cu poate ca să acopere lipsurile de la catedră, pe pielea sau mai degrabă pe portofelul lui”.

Profesori slab pregătiţi

Roxana P., profesoară la Curtea de Argeş: „Facultăţile scot ca pe bandă rulantă cadre didactice cu pregătire foarte slabă. Studenţii nu iau în serios perioada de practică. Se duc probabil cu cadouri la învăţători, la mentorii lor ca să le dea note de 10, dar sunt varză, ajung la catedră fără pic de experienţă. Iar cine are pile intră în şcoli bune. E dezastru! Nu sunt de mirare notele mici de la definitivat. Pe de o parte, avem cadre didactice slab pregătite, pe de altă parte, elevii nu mai primesc o educaţie corespunzătoare în propriile lor familii. Copiii stau cu cheia de gât, în timp ce părinţii lor aleargă după bani de dimineaţa până seara ca să aibă cu ce să le pună o pâine pe masă. Şi din acest motiv părinţii nu vin la şedinţele cu părinţii, iar legătura dintre şcoală şi familie nu se creează…”

Adriana S., părinte din Piteşti: „Băiatul meu este elev în clasa a XII-a. Sunt la curent cu ştirile din Educaţie. Începe şcoala peste două săptămâni şi mă rog la Dumnezeu ca noul ministru să nu schimbe regulile în timpul jocului, adică să nu modifice procedurile de organizare a bacalaureatului. Să nu îi mai bulverseze pe copii!”

Educaţie sexuală, rutieră şi financiară

D. Marin, învăţătoare din Câmpulung: „Obligatoriu ar trebui introduse ca discipline de studiu pentru elevii din gimnaziu cel puţin trei materii obligatorii: educaţia sexuală – vezi crimele de la Caracal, educaţia finaciară, care îi învaţă pe copii cum să-şi drămuiasă banii de buzunar, eventual banii munciţi, şi educaţia rutieră – plecând de la numărul mare de accidente cu victime în rândul copiilor, dar şi de la (ne)cunoştinţele dobândite în unele şcoli de şoferi. Pe de altă parte, ar trebui reintrodusă ora de caligrafie, pentru a-i reînvăţa pe elevi să scrie frumos”.

10 kg – un ghiozdan

Corina Stan, învăţătoare din Piteşti: „Ministrul Educaţiei ar trebui să cântărească nu numai problemele care ţin de programa şcolară, ci şi… ghiozdanele elevilor care sunt burduşite cu manuale, caiete, culegeri, echipamente sportive etc. Un elev de liceu care nu a dat cu untură pe şcoală, ca să o… mănânce câinii cară în spate un rucsac de vreo 10 kg, cu cele de trebuinţă la clasa a XI-a. La clasele mai mici, în funcţie de ce le cere învăţătoarea, ghiozdanul cu rechizite cântăreşte cel puţin 4 kg”.

„Şcoala altfel” costă

Gabi Popescu, învăţătoare la Costeşti: „«Şcoala altfel» este o idee foarte bună. Ieşirea din rutină sudează relaţia dintre elevi şi cadre didactice. Problema este că acest program are succes când se derulează cu sprijinul financiar al părinţilor. Este ca o… gaură neagră de înghiţit bani. Vizitele la muzeu, la bibliotecă etc. şi transportul copiilor nu sunt gratuite. Totul costă în săptămâna «Şcoala altfel». «Şcoala după şcoală» este o viziune bună, dar unde să-i ţii pe copii când şcolile sunt supraaglomerate şi nu au săli disponibile/conforme pentru astfel de programe”.

Manulalele digitale, o glumă

Ana Stan, învăţătoare din mediul rural: „Manulalele digitale sunt o… glumă, fiindcă pe CD-uri sunt încărcate lecţii în format PDF, deci nu se întâmplă la clasă nimic interactiv.Toate-s putrede în aceste «digitalizări» inutile. În această chestiune primează interesele financiare ale băieţilor deştepţi. Iar cu manuale auxiliare s-au spălat o grămadă de bani… Iar dotările şcolilor cu laptop-uri şi videoproiectoare sunt doar din… gură”.

Şapte ore, ca la serviciu

Horia Sima, părinte din Piteşti: „Copiii stau foarte multe ore în bancă, din ce în ce mai multe. Stau la şcoală, în bănci, câte şase-şapte ore, ca la un serviciu. Orele de după-amiază de la şcoală ar trebui scoase, fiindcă le dau copiilor peste cap şi metabolismul. Copiii se trezesc dimineaţa, mănâncă frugal, eventual îşi fac temele, pe la ora 11 şi ceva pleacă la şcoală şi se întorc acasă seara, după ora 19. Pentru cei mai mulţi elevi care învaţă în schimbul II masa de prânz constă în hrană nesănătoasă. Unii îşi potolesc foamea cu doi covrigi, alţii îşi permit un sandviş de la chioşc, căci de fast-food-uri în buza şcolilor nu ducem lipsă”.

26 miniştri în 30 de ani

Iata lista celor 26 de miniştri ai Educaţiei de la Revoluţie, până în prezent (ne cerem scuze dacă am omis vreun nume; oricum, rămâne cum am… stabilit: sistemul este „bolnav”): 1. Mihai Şora, decembrie 1989 – iunie 1990; 2. Gheorghe M. Ştefan, iunie 1990 – octombrie 1991; 3. Mihail Golu, octombrie 1991 – noiembrie 1992; 4. Liviu Maior, noiembrie 1992-decembrie 1996; 5. Virgil Petrescu, decembrie 1996 – decembrie 1997; 6. Andrei Marga, decembrie 1997 – decembrie 2000; 7. Ecaterina Andronescu, decembrie 2000 – iunie 2003 * decembrie 2008 – octombrie 2009 * iulie – decembrie 2012 * noiembrie 2018 – august 2019; 8. Alexandru Athanasiu, iunie 2003 – decembrie 2004; 9. Mircea Miclea, decembrie 2004 – noiembrie 2005; 10. Mihail Hărdău, noiembrie 2005 – aprilie 2007; 11. Cristian Adomniţei, aprilie 2007 – octombrie 2008; 12. Anton Anton, decembrie 2008; 13. Emil Boc, octombrie – decembrie 2009; 14. Daniel Funeriu, decembrie 2009 – februarie 2012; 15. Cătălin Baba, februarie – mai 2012; 16. Ioan Mang, mai 2012; 17. Liviu Pop, mai – iulie 2012; 18. Remus Pricopie, decembrie 2012 – decembrie 2014; 19. Mihnea Costoiu, decembrie 2012 – decembrie 2014; 20. Sorin Câmpeanu, decembrie 2014 – noiembrie 2015; 21. Adrian Curaj, noiembrie 2015; 21. Mircea Dumitru, iulie 2016 – ianuarie 2017; 22. Pavel Năstase, ianuarie – iunie 2017; 23. Liviu Marian Pop, iunie 2017 – ianuarie 2018; 24. Valentin Popa, 2018; 25. Daniel Breaz, august 2019; 26. Şerban Constantin Valeca, senator, propunerea PSD pentru funcţia de ministru al Educaţiei.

***

În loc de încheiere, punem între paratanteze „grija” senatorului Valeca, propus ca ministru al Educaţiei, cel care a declarat în spaţiul public, după nominalizarea în înalta funcţie: „În judeţ (n.n. – Argeş) am început mandatul cu circa 400 de toalete în curte. Acum, după trei ani, se pare că vom începe anul şcolar numai cu patru toalete în curte…” După enunţarea problemelor şcolare rezultă că sistemului de învăţământ are alte nevoi… prioritare ce ar trebui… mirosite de următorul ministru al Educaţiei. Pentru a fi eliminate, bineînţeles.