La rugămintea poetului Dumitru M. Ion, fac un drum până la „Casa Albă” să-i înmânez o invitaţie preşedintelui Consiliului Judeţean, Dan Manu, cu gândul să folosesc prilejul şi să-l sensibilizez puţin pe chestiuni ce ţin de cultură, uitate şi ele în ultima vreme ca toate celelalte. Am surpriza să văd că este în temă, chiar şi fără invitaţie, că deja se informase cu privire la programul Festivalului Internaţional „Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş”. Mărturisesc că mă surprinde plăcut, uşurându-mi mult dialogul pe o temă nu prea agreată de oamenii politici. Aceşti oameni nu arată, desigur, lucrul ăsta, dar efortul lor de a depăşi o situaţie în care nu se simt confortabil se simte. Şi se simte fiindcă despre cultură, despre idealul cultural, despre modelul social nu se poate discuta la fel ca despre podurile sau acoperişurile de case luate de apă sau de vânt.
M-am convins o dată în plus că, dincolo de faptul că este un muscelean, orgolios ca toţi musceleni, Dan Manu este şi un intelectual cu apetenţă nu doar pentru chestiuni organizatorice, ci şi pentru cele spirituale, pentru cultură. Este gata să-mi spună că, împreună cu vicepreşedinta Simona Brătulescu, face un inventar al problemelor culturale, că a pus ochii pe grădina de vară a Teatrului „Al. Davila” care nu mai trebuie lăsată „vraişte” ca şi drumurile judeţului, că cetatea lui Vlad Ţepeş trebuie consolidată constructiv şi valorificată turistic, fiindcă are un potenţial nebănuit ca şi mai tânărul director al Muzeului Judeţean, Cornel Popescu. Mă văd obligat să-l întrerup şi să-i spun că nu asta era intenţia mea, că mă interesează să dea un semnal că-i pasă realmente de ce se poate face în Argeş pentru promovarea efectivă a poeziei, a muzicii, arte menite să sculpteze modelul uman, să-l ducă acolo unde ne dorim noi. Dar, apropo, ce model ne dorim? Omul nou pe care a vrut să-l „construiască” ideologia comunistă, dărâmând bisericile şi îmbrâncind oamenii la şedinţele de partid? Sau omul pe care-l auzim deseori înjurând pe Strada Mare, scuipând coji de seminţe, agresându-i verbal şi comportamental pe cei din jur? Oricum, omul ăsta nu merge nici la filarmonică, nici la festivalul de poezie, eventual dă buzna să se „distreze” la un grătar cu mici şi bere la localurile care, şi ele, asta ştiu să ofere.
Dar şi omul ăsta trebuie să ne preocupe, trebuie să fie în atenţia antrenorului cultural, căci mai ales în mintea şi-n inima lui trebuie cultivat sentimentul de bun simţ şi de bună purtare, de politeţe, de respect pentru valorile umane, cum ar fi cinstea (nu furtul şi jaful, cum oferim modele în ziare şi la televizor), prietenia, onoarea etc. Cu aceste valori am crescut mai toţi, ele au funcţionat de la o generaţie la alta, de la o societate la alta, ele însă au fost atrofiate, mutilate, nu atât în socialism, cât în tranziţia asta de un sfert de veac în care ne-am bucurat de libertate cu asupra de măsură.
A venit, cred, vremea, să instituim din nou nişte reguli de bună convieţuire şi comportare, să impunem respectarea lor cu o fermitate de care-l cred capabil pe noul preşedinte. A venit vremea, cred, să incriminăm nonvalorile, să reinstaurăm elitele, să valorificăm experienţa şi prestigiul, şi priceperea unor intelectuali care au stat deoparte, nu s-au băgat în treburile publice de teama că ar putea fi trimişi, ca şi părinţii lor, la un altfel de canal pe care-l face noua societate.
Trebuie să mărturisesc din nou că m-am bucurat când l-am auzit pe dl Manu că are de gând să facă un consiliu de excelenţă în care să-i invite pe toţi cei ce nu s-au resemnat şi mai cred în puterea de regenerare a spiritului pozitiv, nu doar negativ, cum s-a întâmplat de cele mai multe ori. Acest spirit ar trebui „pus la lucru”, învestit cu autoritatea lucrului bine făcut, nu de mântuială, dacă ne dorim să urnim muntele ăsta de inerţie clădit pe lipsa de cultură şi de iniţiativă, pe indiferenţă, pe nepăsare. Nu ştiu de ce, dar după acest dialog, am simţit că universul meu de întrebări, de idei, de proiecte, de vise, dacă vreţi, s-a lărgit, a prins aripi din nou. Dacă nu mă înşel eu acum, entuziast, avem acolo, la judeţ, un om care pune preţ pe cultură. Un om care a luat act de înţelepciunea proverbului potrivit căruia cine vrea să trăiască bine un an investeşte în agricultură, cine vrea să trăiscă bine patru-cinci ani investeşte în industrie, iar cine vrea să se bucure tot timpul vieţii, împreună cu copiii lui, investeşte în educaţie, în cultură. La urma urmei, nu cultura a alungat bestia din noi?
Mihai GOLESCU
Un Comentariu
Puiu
Omul construit de ideologia comunistă este mult peste cel de după ’89 din toate punctele de vedere, asta pentru că şcoala şi familia din vremurile de atunci şlefuiau altfel caracterul omului şi altfel îl pregăteau pentru societate. De fapt analiza şi comparaţia pe care dumneavostră le-aţi făcut, la nivelul pe care vi-l cunosc, şi pe care numai un om ca dumneavoastră poate să o facă, între omul dinainte de ’89 şi omul nou, ar trebui luate ca material de studiu pentru foarte mulţi dintre dregători. Entuziasmul dumneavoastră în ceea ce priveşte „regenerarea în spirit pozitiv” mi se pare debordant, iar expresia cu lucrul bine făcut nu-mi place pentru că vine de la un om care nu a demonstrat până acum că o aplică. Consider că domnul Manu este doar o floare cu care nu se face primăvară , dar este un început. Un doctor , fie el cât de bun, nu poate să repare toate atrofierile şi mutilările şi mai ales schilodirea sufletească, doar dacă este sprijinit de oameni care au demonstrat că înţeleg fenomenul care se petrece acum la nivel de societate. Ori dumneavoastră şi colegul dumneavoastră Savu Gheorghe vă pricepeţi al dracului la asta. Nu o spun de la mine. Aţi demonstrat de multe ori în faţa cititorilor., „aţi alungat bestia din om”. Şi cum doctorii nu sunt atât de buni în administraţie, ar fi bine să vă ţină aproape!