Mă trezesc, într-una din zile, că dau buzna peste mine, la birou, trei grații de la banca de pe strada mea. Ce-i drept, după un telefon dat în prealabil. Scopul? Marketing, ce altceva?! Căci dacă presa trăiește din tiraj, audit, rating, banca trăiește pe seama profitului. Care, ca să fie, e musai să fie și clienți. Altminteri, nema abonatul, nema profitul. Care nu-i o noutate nici pe piața informației, nici a banilor. Una trebuie să te țină în priză, să te facă praf cu „breaking news”, alta să te agațe, să te tragă de mânecă. Pentru a lucra cu banii tăi. Și pe riscul tău.

Până mai ieri, alaltăieri, banca te momea acolo cu o dobândă. Dar acum s-a dat la fund și dobânda la depozitele pe termen. Nu mai rentează. Că banca trebuia să-și asume riscul. Or, politica de prudență bancară s-a schimbat. Trebuie să-l convingi pe client să-și asume riscul, investind el într-un fond, nu tu bancă. De aici și rolul mai nou al grațiilor. Nu alea din antichitatea greacă, care personificau frumusețea, prietenia, șarmul, ci salariatele de azi ale băncilor. Care ar trebui să fie convingătoare, bune de gură, ispititoare când e vorba să-ți mute banii din portofelul tău în contul băncii. Dar pe riscul tău.

Discuția asta cu grațiile se purta la momentul în care coronavirusul se uita chiorâș la noi din China. Dar iată că a fost repede de picior și a ajuns la Argeș. Or, dincolo de măsurile sanitare, epidemia declarată și-n România ne obligă să vedem ce se întâmplă cu banii noștri, cu băncile. Se vor închide sau nu? Ce se întâmplă la bursa românească de valori, unde ieri, de pildă, scăderile au fost de 4%? Vine statul, guvernul să ia niște măsuri, cum spunea profesorul Mircea Coșea de la A.S.E.? Căci vor apărea probleme legate de lipsa locurilor de muncă, de credite neperformante, de împrumuturi nerambursabile. De la o zi la alta, luăm cunoștință de măsuri restrictive în funcție de propagarea alarmantă a virusului, de creșterea numărului de infectați. Ca să nu intrăm în panică, ar trebui să ne asigurăm că vom avea în continuare bani, cu care să cumpărăm alimente și medicamente. Cu care să ne vedem în continuare de afaceri, să plătim salariile și contribuțiile. Și facturile! Ș.a.m.d.

Este evident că impactul cel mai puternic în lumea financiară este acum cel declanșat de epidemia COVID-19. Urmat de prăbușirea prețului la petrol. Și, desigur, de frica de inflație. Epidemia – spun specialiștii – a lovit cel mai rău piața financiară, cea bancară, bursele. Asta și pentru că au rămas nerezolvate o serie de probleme de pe urma crizei din 2008. Marile burse europene au simțit șocul din plin la începutul acestei săptămâni, șoc secondat de băncile noastre. Inclusiv de banca de pe strada mea, unde fondul de investiții a înregistrat pierderi. Ca la bursă! Dar spre sfârșitul săptămânii ăsteia pare să-și fi revenit. Tot specialiștii sunt de părere că, dacă e vorba totuși de pierdere, ea va fi atenuată de diminuarea creșterii datoriilor, deflația prețurilor active, înrăutățirea distribuției veniturilor.

Mă rog, nu intru mai mult în chestiune, că n-am competența, dar este cert scenariul care prevede scăderea veniturilor fiecăruia dintre noi. După cum tot cert este că istoria rareori vine să facă dreptate, postfestum. Dacă este să fie un dezastru financiar, cei săraci vor suferi mult mai mult decât cei bogați.

Cam așa cum se întâmplă acum cu românii din Italia care au fost nevoiți să accepte munca la negru. Cine se mai uită la ei, că mulți au rămas fără bani afară, că n-au cu ce să vină în țară și nici cu ce să trăiască unde i-a prins coronavirusul. La urma urmei, asta e tragedia provocată de pandemia din Europa. Nu neapărat că s-ar putea să fie nevoie să utilizăm „șervețele antibacteriene atunci când manipulăm carduri sau bancnote”, cum spunea, mai mult în glumă, consilierul BNR Adrian Vasilescu. Bani să avem ca să alimentăm cardurile cu ei. Altminteri, cu vreo jumătate și ceva de secol în urmă, consilierul lui Kennedy îi mărturisea președintelui american: „Îmi e frică de inflație, dar mai mult îmi e frică de frica de inflație”. Dacă ar fi să-l parafrazez, nu de COVID ar trebui să ne temem mai întâi, ci ar trebui să ne fie frică de frica de COVID. Care poate induce panica în continuare, dacă lanțurile de magazine alimentare, farmaciile nu sunt ritmic aprovizionate cu marfă, indiferent că plătim cash ori cu cardul.

Revenind la cele trei grații, ele ne pot ispiti să venim cu bani și să-i investim într-un fond, că au căzut dobânzile la bănci, ba chiar să vină să ne convingă că scăderile pot fi speculate pe piața de capital, că pot genera câștiguri la bursă. Dar nici ele nu au nicio putere când se declanșează febra financiară. Cu atât mai mult când un virus se încoronează drept rege pe aproape întreg mapamondul! Mă întreb dacă ne va ajuta, în situația asta aproape fără ieșire, procesarea datelor pe calculator? Altfel spus, după ce vom birui și noul virus, vom ajunge să ne închinăm, mâine, poimâne, la „dataiști”, la cei ce stăpânesc fluxurile de date, la „big data”, la algoritmii informatici? Se naște o nouă religie care nu ne mai bântuie cu ciuma bubonică, așa cum s-a întâmplat în mileniul trecut, ci cu Măria Sa Coronavirusul?

Distribuie pe Facebook