O damă „bine” care-şi însoţea bărbatul când acesta trecea prin centrul oraşului să-şi mai cumpere câte o carte a apărut într-o zi neînsoţită la acel stand. „Unde e soţul dumneavoastră?” – a întrebat-o vânzătorul din chioşcul respectiv. „Ooo, mai nou lucrează la Moscova, în diplomaţie”. „Înseamnă, doamnă, că aţi călătorit prin Rusia, aţi văzut muzee… Aţi vizitat Ermitajul din Sankt Petersburg?” – a vrut să afle omul care vinde carte, fiindcă în timpul liber şi el călătoreşte prin lume, pasionat de artă, dornic să vadă cât mai multe astfel de minuni. „Da, l-am văzut” – i-a răspuns ea. „Şi cum vi s-a părut?”. „Ca toate Ermitajele” – i-a trântit-o „doct” doamna diplomat…

Tocmai această aglomeraţie de „Ermitaje” din capul respectivei persoane, care ascunde, de fapt, un mare gol, m-a determinat să scriu din nou astăzi despre un grav fenomen social: lipsa de lectură. Vizibilă peste tot: în şcoală, pe stradă, în discursul unor politicieni, în ziare, la posturile de televiziune şi mai ales în mediul online, unde n-are importanţă ce scrii, cum scrii, unde trânteşti virgula, dacă pui sau nu pui cratimă. Şi, prin urmare, netul e plin de „balauri” de genul „Ce spune-ţi, v-om învăţa corect s-au nu gramatica limbii române?”.

Păi, eu cred că nu vom învăţa dacă nu citim – mai ales cărţi! – încă din timpul şcolii. Sociologul Octavian Mihail Sachelarie ne spunea ieri că la noi indicele de cuprindere la lectură – cei care intră o dată la bibliotecă – este de 12%. Prin comparaţie, în Finlanda acest indice este de 90%. Adică 90 de oameni din 100 intră o dată la bibliotecă. Iar acolo aceste instituţii funcţionează non-stop. Zi şi noapte!

De ce nu e aşa şi la noi? Din mai multe motive, care ţin, din păcate, şi de şcoală. În orice caz, nu din cauza Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu” Argeş care – sub conducerea directorului Sachelarie – a devenit una dintre cele mai prestigioase instituţii de acest gen din ţară. Şi nu ne vom referi azi la colecţiile existente aici – comori nepreţuite, printre care Epistolae familiares – Cicero (1545); e timp pentru asta. Vom spune doar că la biblioteca noastră se pune accent de ceva timp pe aşa-numita inteligenţă socială.

Concret, în „ateliere” interactive, copiii socializează, învaţă lucruri practice, noţiuni de bune maniere, sunt educaţi pentru artă, pentru selectarea valorilor autentice, prind drag de lectură ş.a.m.d. De fapt, inclusiv pentru adulţi, Biblioteca Judeţeană a devenit o agora, o piaţă unde oamenii – cam 20.000 pe an – au învăţat să vină să comunice.

Şi nu e deloc puţin lucru, în condiţiile în care în România oamenii nu mai ştiu să vorbească unii cu alţii, iar tinerii, totalmente cufundaţi în telefoane şi tablete, sunt mai singuri ca niciodată. Efectul pervers al tehnologiei este cât se poate de vizibil, iar dl. Sachelarie spune că fără un reviriment afectiv „suntem morţi”. Sau… cu capul plin de „Ermitaje”. Drept urmare, hai să umplem golurile, hai să ne întoarcem spre carte, spre lectură, spre cultură!

 Gabriel LIXANDRU

Distribuie pe Facebook