Cartea zilelor noastre: Sache, confesiv, interogativ…

E șef de bibliotecă și stă, firesc, la birou, printre tomuri. Își pune muzică, meditează, lucrează și scrie. Așterne pe foaie preocupat. De el și de ceilalți. De trecut, prezent, viitor. Îndeosebi de ce ne-o aduce ziua de mâine. E un reflexiv dedat la condei. ”Imposibila reîntoarcere” confirmă și ea copios. Ieșită mai an de sub teasc adună-n-tre foi ”confesiuni afective”. Ca-ntr-un jurnal cu gânduri duium. Chestii de suflet, de viață, cugetări decente și întrebări pertinente. Influențe rafinate și citate adecvate. Creativ asimilate, chibzuit utilizate…
În opul* acesta, zic eu, tabletistic, Sache e de toate. Sociolog, psiholog, moralist, futurolog. Iubitor de slovă scrisă d-ăl împătimit. Mărturisește, povestește, surprinde și te cuprinde. Manguel și Toffler, Bradbury și Llosa, Pavese și Eco, Gutenberg și Papa Francisc, Mihăilescu, Liiceanu, Cărtărescu, Hurezeanu, Eliade, Șora și alții la fel bântuie cu rost rândurile sale, atractive cert. N-am lăsat din mână cârțulia asta pân-am isprăvit-o. Cu maxim nesaț am citit-o. Chiar dacă-n corectură cam lasă de dorit, în scriitură însă grozav m-a ispitit. Mustește de idei, imagini și subtil. Socot că-i pentru minte așa, ca un fitil. Ce-i ține flacăra vie. Discretă filosofie ș-oleacă de poezie. La Sache, în ”cârdășie” și-n deplină armonie. Se întrepătrund și sigur pătrund, cultură durând din belșug…
De vreți a-l cunoaște în carne și oase, îl găsiți ușor. Chiar în ”templul viselor”. În Pitești, pe Centru, clădirea maro. La parter, pe colț, către miazănoapte. Pian ascultând, citind și muncind. Scrie pe ușă Mihail Octavian Sachelarie. Nume cu renume printre argeșeni…