Cu luni de zile în urmă am publicat în acest colţ de pagină tableta cu titlul „Cardul de sănătate şi carul de nervi”. De atunci şi până azi, la fel ca micile porţiuni de autostradă care se strică la puţin timp după ce au fost cu tam-tam inaugurate, când ţi-e lumea mai dragă, sistemul informaţional şi cardul intră cu oişţea în gard. Apoi se blochează şi nu-i lasă pe români să ajungă (în sfârşit) pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie.

Şi atunci îmi aduc aminte de „Blestemul Împuşcatului”, titlul unuia dintre volumele de tablete dulci-amare publicat în anul 2009. De la nea Nicu ni se trage.

Inevitabil, medicii sunt nervoşi, iar pacienţii care stau cu orele şi cu zilele pe la uşile cabinetelor ne-ar mânca pur şi simplu, pentru că să ne tot înjure s-au săturat.

Acum câteva zile, o pacientă din mediul rural ţipa în gura mare pe hol spunându-ne mie şi asistentei cu care lucrez să mergem la sapă, la munca

de jos, că oricum trăim din banii pe care-i dau românii pentru asigurările de sănătate.

Civilizaţi şi altfel decât majoritatea care parcă se hrăneşte zilnic doar cu seminţe de scandal sunt vârstnicii. Sunt căliţi de la cozile de pe vremuri, apoi s-au convins în anii ce s-au scurs după 1989 că politicienii noştri, indiferent din ce partide fac parte, se agită în precampaniile electorale, apoi îşi văd de treburile personale.

Deşi nu avea bilet de trimitere, unui nonagenar care mi-a spus că partenera de viaţă a profesat ca medic, i-am spus că nu-l va costa nimic consultaţia.

I-am dăruit şi o carte cu impresii de călătorie, pe care am publicat-o recent. A revenit peste o săptămână vindecat. Mi-a înmânat o coală A4 pe care-mi scrisese câteva rânduri. Iată-le:

„Fiind la o vârstă foarte înaintată, 90 de ani, cu preţuire am cunoscut cu ocazia unei consultaţii un doctor care mi-a dăruit lumină în suflet, în sensul atenţiei acordate privind suferinţa mea şi în plus de a nu-mi pretinde onorariul consultaţiei. Emoţionant, nu am mai întâlnit aşa ceva. Mai mult, mi-a dăruit şi o carte, cu dedicaţie. Am citit-o pe nerăsuflate, fiindcă am colindat şi noi o parte din meleagurile descrise. O viaţă întreagă a împletit dorul de a colinda lumea cu dragostea de oameni şi cu sufletul mereu deschis, spre frumuseţea pământească. Din fiecare loc a adunat frumuseţe. Şi-a purtat paşii prin lume, mânat de o mică şi vie poruncă: iubirea!

Din partea mea, înaltă preţuire.”

Distribuie pe Facebook