De mulți ani profesez în superliga corpului medical românesc. Aici am ajuns datorită vocației și a perseverenței în a susține zeci de examene grele, fără a beneficia de vreun sprijin politic, nepotisme sau alte conjuncturi favorabile. La acest moment, sunt căutat nu numai de argeșeni, ci și de pacienți veniți din alte județe.
Datorez asta și bătrânelor din mediul rural, cărora, fără o tentă disprețuitoare, ci cu extremă simpatie, le spun babe. Femei simple, neșcolite și bisericoase ce i-au făcut pe români să spună despre ele că ar fi precum pâinea lui Dumnezeu.

Pentru că rămân surprinse, că au disponibilitatea de a sta cu ele la taifas, precum la clacă, fără morgă și fără draci, dacă și tratamentul prescris le ajută să se vindece, îți fac ani de zile reclamă la consăteni, dar și în comunele vecine. La români, vorbele bune sau cele rele circulă, precum folclorul.

„Săru’ mâna, domnu’ doctor! Io vă știu de când ați lucrat câțiva ani la noi, în dispensaru’ ăla mic, de la Cornățel. Am ajuns la 80 de ani. Aveați două moașe bune de gură, dar omenoase, și pe nea Anghel, vizitiul. Nu că vreau să vă fac un compliment, dar ce-ați mai albit! Atunci era să mor într-o zi, când m-am umplut de un fel de pojar, de ziceai că am fost bătută pe tot corpu’ cu urzici. M-ați salvat cu injecții și pastile.

Nu v-am uitat. V-am pus pe acatist și am spus la toată lumea care avea ceva cu pielea să vină să vă caute, la Pitești. Acuma sunt o babă, dar nu m-aș da bătută. Dacă m-ar lăsa oasele și îngroșarea sângelui. Cu capu’ stau bine. N-am uitat nici anu’ în care m-am născut, nici câte am pătimit pe vremea ailaltă și acuma, când sunt văduvă și cu pensie mică, de la CAP. M-am cam îngrășat și merg ca o rață din aia leșească.

Mi-a spus un doctor de inimă că mi s-a îngroșat sângele. Păi, de ce? Că io bat cel mai mult în verdețuri. Dă-i cu urzici și ștevie, dă-i toată vara cu roșii, castraveți, ceapă și varză, din grădina mea. Primăvara pui răsaduri, da’ plătesc un om, că nu mai pot să mă aplec. Nu mai am de la cine să iau lapte și brânză, că pe la țară au cam dispărut vacile. Copii am trei, da’ nu mă bazez pe ei să mă ajute. Are petrenții să le dea mă-sa, vai de capu’ ei!”.

Distribuie pe Facebook