Cu mulţi ani în urmă, când eram elev la Şcoala Nr. 11 din cartierul Craiovei, vestea m-a şocat: un coleg de „generală” a murit înecat în lacul aflat la doi paşi de unitatea de învăţământ. A doua zi, toţi copiii am fost strânşi în curtea interioară a şcolii, în „careu”, iar directorul – nici nu mai ţin minte cine era – ne-a spus pe un ton grav ce s-a întâmplat şi ne-a atras atenţia că nu avem ce căuta niciodată în zona respectivă.

Eram copii, iar drama nefericitului băiat ne-a marcat realmente. Se dusese în acea zi cu alţi doi-trei puşti să se… dea pe apă cu o bucată de polistiren, „spumă de mare”, cum îi spuneam noi pe-atunci. Nu ştiu dacă a plutit o secundă pe acea „foaie” fragilă; s-a răsturnat şi s-a dus la fund. Eu, unul, n-am mai trecut pe acolo ani la rândul! Mă îngrozea numai gândul că în zona respectivă se poate muri… Între timp, însă, autorităţile locale au luat măsuri. Comuniştii aveau şi partea lor bună: cu treburi de acest gen nu se jucau. Aşa că au cărat moloz cu camioanele şi au astupat acea viroagă unde se formase aşa-zisul lac împuţit.

Anii au trecut, şcoala din Craiovei nu mai e doar o cifră, 11, are un nume, „Mihai Eminescu”, iar pe locul viroagei de tristă amintire a fost amenajată o bază sportivă de toată frumuseţea, cu teren de fotbal, unde, începând din 1979, băteau mingea cei de la Clubul Sportiv Şcolar „Aripi” Piteşti. De acolo, de pe acea bază, de pe acel gazon aveau să se lanseze în lumea bună a sportului rege fotbalişti de „naţională” precum Costel Gâlcă, Jean „Cobra” Barbu, Jean Vlădoiu, Dani Coman şi alţii. Ce mai, o întreagă istorie!

Povestea e frumoasă, a durat – atenţie! – patru decenii, dar finalul e trist. Ca mai toate finalurile de pe la noi. Acum două zile, noii proprietari ai acestui teren, moştenitorii, au venit să bată ţăruşii ce vor delimita cei 2.483 metri pătraţi cu care au fost puşi în posesie de către Primăria Piteşti. Cum aşa? Uite aşa! Puşi în posesie pe terenul de fotbal? Da! Nu vă miraţi, instanţele pun oameni în posesie pe unde n-ai crede, pe străzi, pe trotuare, printre blocuri, pe scări publice… Proprietatea e sfântă. În cazul respectiv, al terenului de fotbal creat pe o viroagă, procesul a început prin 2007, în 2011 a fost dat verdictul, iar doi ani mai târziu proprietarii au solicitat punerea în aplicare a sentinţei. Ceea ce, iată, s-a întâmplat.

Primăria Piteşti a pierdut multe procese de acest gen în instanţă. Şi terenul de fotbal din Ştrand a avut aceeaşi soartă. Şi altele asupra cărora vom reveni. Ce putem spune? Visăm la săli polivalente, dar rămânem cu amărăciunea că, iată, la Piteşti încă un simbol e pe cale să dispară. Câteva sute de copii de la Liceul cu Program Sportiv s-au antrenat marţi printre ţăruşi. „Aripi” frânte. Primarul spune că nu e totul pierdut, că mai negociază cu proprietarii, că una, că alta… Să vedem, să sperăm!

Distribuie pe Facebook