Doi ziarişti cunoscuţi în presa argeşeană, este vorba de Gabriel Grigore – „Jurnal de Argeş”, respectiv Spiridon Voinescu – „Atitudine în Argeş”, s-au aflat azi alături de Cristina Munteanu – Antena 1 Piteşti şi Mihai Golescu – ziarul „Argeşul” la emisiunea „Subiect de presă”. Tema discuţiei a fost, din nou, despre jurnalişti şi modul cum aceştia au reflectat activitatea administrativă locală şi judeţeană, în contextul în care puţine proiecte s-au concretizat anul acesta în Argeş. Câte? O picătură într-un ocean.

A fost un an cu bune şi cu rele, cu mai multe beneficii pentru angajaţii instituţiilor de stat şi mai puţine în mediul privat şi pentru proiectele de interes public. La Consiliul Judeţean au apărut nişte salarii foarte mari, la unele primării s-au dublat salariile şi automat găurile din buget au fost foarte mari.

„Banii se duc în salarii. Oamenii încep să migreze din sectorul privat către stat. Este exact modelul pe care l-am mai trăit prin 2009, când aparatul bugetar s-a umflat. Din nefericire, Argeşul nu face nimic altceva, prin administratorii săi, prin politicieni, decât să repete această istorie cu nişte consecinţe pe care o să le vedem. În momentul de faţă, gâfâim ca să plătim pensii şi salarii umflate” – a spus Spiridon Voinescu.

Mihai Golescu, Spiridon Voinescu, Gabriel Grigore, Cristina Munteanu

Puţine realizări

Realizările pot fi numărate pe degete: Grădina de vară, 680 km de drumuri asfaltate, lucrări în grafic la Spitalul Mioveni, modernizarea toaletelor la şcolile comunale şi, evident, Flacăra Centenarului.

„S-au întâmplat foarte puţine pentru ce merită Argeşul şi pentru ce salarii au parlamentarii, politicienii, preşedinţii de Consilii Judeţene, primarii din muncipii reşedinţă de judeţ şi toţi primarii în general” – a spus Gabi Grigore.

„Eu mă îndoiesc de cei 680 km pe care îi publică CJ Argeş. Chiar mi-aş permite să întreb: unde sunt aceşti 680 km de asfalt? Cu ocazia Flăcării Centenarului, regia de drumuri a luat-o întotdeauna tiptil în faţa delegaţiei oficiale şi a pus nişte peticuţe de asfalt. Probabil, dacă pui cinci peticuţe pe un kilometru îţi asumi acel kilometru şi spui că ai schimbat îmbrăcămintea asfaltică” – a spus Spiridon Voinescu.

„Eu aş întreba clasa politică locală unde este, de exemplu, Centura de Vest a Piteştiului, cea care apărea pe toate pliantele PSD-ului în campanie? Avem în continuare toate aceste proiecte la nivel de nişte hârtii în portbagaj. Banii se duc la salarii, politicienii au maşini de serviciu, benzină de serviciu, personal şi chiar amantă de serviciu – proiectele pot sta liniştite în portbagaj până în preajma alegerilor, când le reînviem. La reuşite merită punctat stadiul avansat al lucrărilor de la Spitalul Mioveni, cel care cred că va fi o mândrie a argeşenilor” – a adăugat ziaristul.

„Regret că proiectul Moliviş a fost îngropat şi a rămas doar în dosarul DNA. Nu am învăţat în 29 de ani că mai trebuie să respectăm şi legea când facem o treabă. Dar noi, presa, facem ce trebuie? Ne orientăm către un partid pe care îl ridicăm în slăvi? Cred că presa trebuie să urmărească nişte ţinte comune de interes public. Să facem o prioritizare a subiectelor majore care sunt de interes, cum ar fi satul argeşean” – a spus Mihai Golescu.

„Apropo de satul argeşean, am observat că acolo unde sunt locuitori şi voturi multe au ajuns mulţi bani, acolo unde nu sunt locuitori şi, prin urmare, nici voturi multe, nu există interes din partea politicienilor. Pare că totul se rezumă la ce capacitate de a plăti înapoi, prin voturi, au argeşenii” – a adăugat Cristina Munteanu.

„Cei mai slabi din istorie”

„E cea mai slabă garnitură de parlamentari din istoria judeţului Argeş. Iar CJ-ul a plimbat atât de mult Flacăra Centenarului până când s-a «diluat» şi a devenit un suplinitor pentru lipsa de activism politic. Nedozându-l bine, oamenii au reţinut doar flacăra şi nu lucrurile bune, precum cei 680 km de drumuri asfaltate care, oricum, reprezintă doar o picătură într-un ocean din ceea ce trebuiau să facă. Cum nu s-a făcut nici înainte. De pildă, între 2012-2016, judeţul Argeş a adus de la Guvern doar 18.000 euro. Au fost ba problemele domnului Nicolescu, apoi a venit dl. Tecău care a fost o catastrofă din toate punctele de vedere. În acelaşi timp, dl. Ţuţuianu, de la Dâmboviţa, numai pe infrastructură a adus 80 milioane euro!” – a spus Gabriel Grigore.

„Flacăra Centenarului a avut nişte cheltuieli uriaşe, pentru că au mers nişte maşini, au mers nişte funcţionari, totul s-a făcut din bani publici. După eveniment, s-a rămas la grătarul cu mici şi bere – din banii administraţiei locale care a dus tot la văduvirea unui asfalt de pe drum în comuna respectivă. Cât despre pârtia de la Moliviş, nu trebuie să ascundem faptul că de pe timpul lui Tecău se alocau sume uriaşe de bani, s-au pierdut finanţări europene. Dl. Tecău spunea că nordul judeţului Argeş va fi rivalul nordului Europei. Este şi acum, dar prin sălbăticie. Nu are nicio legătură cu infrastructura. Atunci când se pierdeau banii, erau aceiaşi consilieri judeţeni ca şi acum” – a spus Spiridon Voinescu.

„Niciodată în perioada postdecembristă nu au reuşit cei din administraţie să aducă festivismul la un nivel comparabil cu cel din comunism cum s-a întâmplat anul acesta” – sunt câteva comentarii ale cetăţenilor, preluate în cadrul emisiunii.

Şi-a făcut presa datoria?

În ceea ce priveşte rolul presei, Gabriel Grigore a mărturisit că sunt vremuri grele, dar câtă vreme există piaţă pentru presa scrisă, aceasta va continua să existe. Iar presa trebuie să fie cu ochii pe oamenii cu putere de decizie, mai puţin pe evenimentele ce ţin capul de afiş la fapt divers…

„Apetenţa pentru fapt divers şi pentru că sunt subiecte care se citesc e un fel de scuză sau acoperire. Scrii despre fapt divers ca să întorci capul de la chestiuni grave care se petrec în materie de administraţie, politică, bani publici. E mai comod să scrii de pe buletinul de presă al poliţiei că au fost confiscate trei căruţe cu lemne, decât să scrii că podul de peste Râul Doamnei trebuie refăcut şi că primăria scoate 12 miliarde fiindcă lucrul a fost făcut prost. Sau să scrii despre cum s-a furat în pădurea Trivale, că noi am scris de vreo zece ani, am avut şi procese, a trebuit să strămutăm procesul la Oradea ca să avem câştig de cauză. Asta după ce un judecător de aici i-a dat dreptate ăluia care a furat pădurea Trivale. E mai bine chiar şi pentru politicieni să scrii despre fapt divers, decât despre ce fac ei. Că ei sunt la butoanele banului public, ei au pâinea şi cuţitul. În unele situaţii s-au facturat banii pentru drumuri, dar au fost drumuri doar pe hârtie. Şi atunci ne mirăm de ce nu avem infrastructură?” – a întrebat Gabriel Grigore.

Tot la „Subiect de presă”, invitaţii au argumentat faptul că presa serioasă nu s-a asociat şi se detaşează clar de presa care a avut ca obiect şantajul, în vederea obţinerii unor venituri. Asta după ce, recent, un aşa-zis director de presă a fost condamnat pentru infracţiunea de şantaj.

Gabriel Grigore a explicat: „Politicienii au un tip de comportament când sunt în opoziţie şi sunt prieteni cu presa când vor să ajungă la putere. După ce îşi ating scopul, nu mai sunt prieteni, ignoră sau presa devine chiar o ţintă. Asta alimentează şantajul. Condamnatul (n.r. – Florin Paraschivescu de la «Atac de Argeş») nu era ziarist. Era şoferul lui Mihai Gheza, un infractor condamnat care a avut nişte afaceri cu Dan Diaconescu şi făcuse o reţea bazată pe şantaj. Paraschivescu a preluat publicaţia făcând ceea ce făcea patronul lui, având în cap faptul că politicienii sunt şantajabili. Şi a făcut şantaj. De fapt, «directorul de presă» era şoferul unuia (n.r. – Gheza) care a făcut poştă clasa politică din Argeş. Asta deoarece clasa politică avea bube în cap. Erau şantajaţi fiindcă respectivul ştia despre ei că sunt corupţi şi lumea îi află. Acesta a fost mecanismul. De cealaltă parte, au fost şi nişte politicieni corecţi în dosar, care au făcut denunţuri pe bună dreptate. Rău a fost cu aceia care au cedat şantajului şi chiar l-au încurajat, l-au plătit pe Paraschivescu ca să atace adversarii politici. În concluzie, şi alţii ar fi trebuit condamnaţi alături de acest om.”

„Se pare că într-o perioadă de haos, o lege a presei ar fi fost oportună. Se respectă foarte puţin codul deontologic care să responsabilizeze jurnalistul. Se întâmplă ca anumiţi colegi să nu-şi asume informaţiile” – a completat Cristina Munteanu.

Distribuie pe Facebook

George Olteanu

See Full Bio