Este puțin probabil ca explozia nucleară de la Cernobîl (26.04.1986) să fi contribuit la creșterea exponențială a numărului de cancere de piele din ultimii ani. Acel cumplit accident a dus însă, cusiguranță, la multe cancere cu localizare în organele interne și cu evoluție rapidă spre metastazarea la distanță. La cabinetul în care lucrez aproape că nu este zi în care să nu apară la consultații două-trei cazuri de cancere cutanate sau pe mucoase (bucală și genitală). Nenorocirea este că românii se prezintă rarisim în stadiile incipiente ale oricărui tip de cancer de piele. Motivele sunt multe: sărăcia (îndeosebi a țăranilor, mai frecvent afectați), teama de medici, de eventuale operații, de internări în spital şi lipsa unor minime noţiuni de educație sanitară.
Neglijența crasă, încercarea de a face tratamente empirice (plante, unguente de uz veterinar, Bitter Suedez) sau cu medicamente neasumate de un medic și vândute inconștient în farmacii fără a fi nevoie de rețete – lucru de neconceput în majoritatea țărilor europene – toate acestea sunt la ordinea zilei pe plaiul mioritic. S-a ajuns în situația în care oncologii străini ce vin la congresele noastre de dermatologie să se crucească de ce cazuri sunt prezentate și să spună că în Europa doar la noi pot fi văzute forme istorice de cancer.
Tratat de specialiști avizați în stadiile incipiente, cancerul cutanat se vindecă în proporție de 90% din cazuri! Acest prognostic nu se mai întâlnește în nicio altă localizare a cancerului de organe interne. În decursul anilor am avut pacienţi cărora le-a apărut un cancer de piele în urma unor traumatizări banale ale tegumentelor ce acoperă corpul uman din cap până pe tălpile picioarelor: plăci zgâriate sau înțepate, încercarea de a stoarce „coșurile” de pe față, tăieturi accidentale în timpul bărbieritului, arsuri (chimice, de la soare și de la foc), zgândărirea voluntară a unor „alunițe” inestetice sau a unor cicatrici vechi. Cât despre şansa de vindecare, una este să te prezinți când leziunea este cât un bob de piper și alta când ajunge cât o prună.
Un Comentariu
mishu
Mda… tentatia auto-medicatiei este mare si a facut mereu parte din traditia oricarei societati, iar de-a lungul timpului a avut diverse forme. Partea ingrijoratoare si uneori chiar tragica este ca in prezent a devenit mult mai raspandita datorita internetului (unde toata lumea e dintr-o data specialista in aproape orice) si industriei de medicamante care umple farmaciile cu tone de produse. Multe folositoare, clar, insa si multe cu efect limitat/nul sau la limita nocivului. Probabil ca cu timpul se vor crea reguli mai stricte de aprobare a vanzarii medicamentelor fara reteta, insa pana atunci mai este…