România a participat la Programul pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor – PISA 2018, dezvoltat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), şi a obţinut cel mai slab punctaj din ultimii nouă ani, cea mai mare cădere fiind la matematică. Analfabetismul funcţional a fost la apogeu. Anul trecut, în aprilie, elevii de 15 ani, între care şi argeşeni, au dat testul, pe hârtie, la fel ca în alte şapte state (Ucraina, Republica Moldova, Iordania, Argentina, Arabia Saudită, Liban şi Macedonia). Celelalte 72 de ţări care au participat la PISA 2018 au susţinut testul pe calculator.

În rândul ţărilor care au participat la testele PISA, România s-a clasat pe locul 47, cu un mare grad de analfabetism funcţional (44% dintre elevi nu înţeleg ce citesc!). Cea mai mare scădere a fost înregistrată la matematică, unde şcolarii români au obţinut 430 de puncte, faţă de 444, în 2015.

59% dintre copiii români pot înţelege un text de mărime medie şi doar 1% au avut rezultate foarte bune la citire sau la ştiinţe. Aproape la fel arată procentele la matematică, dar aici 3% fac performanţă, potrivit raportului PISA publicat de OECD. Cum se văd rezultatele din fereastra argeşenilor (dascăli şi părinţi), citiţi în ceea ce urmează.

Reformă fără cap

Conf. univ. dr. Delia Duminică, prodecan în cadrul Universităţii din Piteşti: „Elevii noştri nu sunt pregătiţi pentru evaluări de tip PISA, nu se predă şi nici nu se lucrează în şcoli pe astfel de itemi. Dar rezultatele publicate de OECD nu sunt un motiv de bucurie, ci sunt încă un semnal de alarmă. Sistemul de învăţământ din România este învechit, depăşit şi nu-i pregăteşte pe elevi pentru viitor. Nu s-a făcut o reformă cu cap… Nu se pune elevul în centrul obiectivelor educaţionale… Dăm prea mult vina pe elevi, deşi ei sunt victimele, când ar trebui să fie beneficiarii educaţiei. Cauzele eşecului educaţiei de după 1989 sunt multiple. Se invocă aici profesorii, dotările slabe, părinţii, lipsa de interes a elevilor, dar factorul decident care trebuie să vină şi să articuleze tot acest sistem este statul! Cât timp statul nu se implică cu adevărat să pună la cale o strategie inteligentă a educaţiei, nu avem nicio şansă să ne revenim! Până atunci, fiecare face ce poate, cum poate şi cu cine poate: elevii fac meditaţii, pentru a obţine rezultate bune, profesorii vizionari devin exemple de bune practici, ca nişte oaze în deşertul educaţiei, părinţii fac eforturi să-şi vadă copiii ieşiţi cu bine din şcoala românească. Apoi unii aleg să plece, sătui de sistemul românesc, după 12 ani de şcoală…”

„Rezultatele pot fi îmbunătăţite”

Adrian Nicolae, directorul Şcolii „Nicolae Bălcescu” Piteşti: „Testele PISA reprezintă o noutate a sistemului românesc de evaluare în învăţământul preuniversitar. Ele au scos în evidenţă nivelul de pregătire la un moment dat, însă cu siguranţă aceste rezultate pot fi îmbunătăţite prin efortul deopotrivă al profesorilor şi al elevilor. Citirea, matematica şi ştiinţele sunt domenii de importanţă prioritară. Copiii trebuie să se familiarizeze cu modele de itemi specifici acestor teste. Iar profesorii să se ghideze în evaluare pe aceşti itemi. Pe viitor, testele PISA vor trebui concepute astfel încât să fie în corespondenţă cu sistemul nostru de evaluare, să corespundă unor obiective generale şi specifice fiecărei clase.”

Ce spun cititorii?

Tudor Stănescu (profesor): „Testul PISA validează capacitatea copilului de a analiza un text, de a extrage idei şi de a aplica informaţia într-un context similar. Copilul trebuie să exprime opinii şi să dea verdicte. Nimic din toate acestea nu se aplică în învăţământul românesc, care este axat pe memorarea informaţiei. Politica a distrus învăţământul românesc prin «reformele» fără număr făcute pe genunchi”.

Mihaela Bondoc (profesoară): „În momentul în care peste 70 de ţări au susţinut testarea online şi noi, românii, încă mai folosim creionul şi hârtia vorbim de lumi paralele. De aici şi rezultatul slab al României.”

Adriana Dima (părinte): „Ce facem cu profesorii care îşi meditează elevii de la clasă şi le dictează în particular rezolvarea subiectelor de la teze ca să le pună note mari în catalog? Industria meditaţiilor înfloreşte de la an la an. De ce să predea profesorul de matematică aşa cum trebuie la clasă dacă poate câştiga o grămadă de bani în particular? Şi ce facem cu profesorii de mâna a treia? Profesorii care au intrat în sistem cu note de 5 nu au cum să ridice standardul elevilor… Reforma în învăţământ trebuie să plece de la profesori, prin evaluarea lor cu teste similare PISA.”

Maria Nica (părinte): „Cine mai trage din greu pentru a învăţa când există atâtea «fabrici» de diplome? Un copil care-şi dă silinţa şi învaţă foarte bine este considerat… ciudatul clasei. O altă întrebare retorică: cum să faci performanţă la clasă, când şcolile sunt politizate şi materia e rămasă cu zeci de ani în urmă?”

Ioan Badea (bunic): „Când să mai înveţe nepoţii noştri dacă ei stau toată ziua cu nasurile în telefoane şi în tablete? Cu atâta butonat, n-or să mai ştie nici să-şi scrie numele cu creionul pe hârtie. O mare parte din vină o au părinţii pentru că-i răsfaţă de mici. Copiii din generaţia actuală cresc cu iluzia că în viaţă li se cuvine totul fără nicio fărâmă de efort.”

Competenţele elevilor de 15 ani

Programul PISA măsoară dezvoltarea competenţelor de bază ale elevilor de 15 ani, aflaţi la finalul învăţământului obligatoriu, în trei domenii principale: citire, matematică şi ştiinţe.

Pe primele 10 locuri la testele PISA 2018 s-au clasat: Estonia, Canada, Finlanda, Irlanda, Coreea de Sud, Polonia, Suedia, Noua Zeelandă, Statele Unite şi Marea Britanie.

România participă la Programul Internaţional OECD-PISA încă din anul 2000. A avut o singură absenţă de la acest tip de testare, în anul 2002, în timpul mandatului de ministru al Educaţiei al Ecaterinei Andronescu.

Rezultatele PISA 2018 au fost publicate la 3 decembrie a.c.; următoarea testare va fi în 2021.

Cum arată un test PISA?

Pentru a reuşi la testele şcolare PISA, elevii trebuie să demonstreze că sunt capabili „să înţeleagă şi să utilizeze texte scrise, dar şi să se gândească la cuvintele lor şi să îşi imagineze”. Iată cum arată un model de test la Citire/Lectură din 2015 (fragment). 

„Sunt neagră de supărare deoarece pereţii şcolii sunt curăţaţi şi redecoraţi pentru a patra oară pentru a scăpa de graffiti. Creativitatea este admirabilă, dar oamenii ar trebui să găsească modalităţi de a se exprima care să nu impună societăţii cheltuieli suplimentare. De ce să dăunezi reputaţiei tinerilor pictând graffiti acolo unde este interzis să o faci? Artiştii profesionişti nu îşi înşiră picturile pe stradă, nu-i aşa? În loc de asta, ei caută fonduri şi câştigă faimă prin expoziţii legale. După părerea mea, clădirile, gardurile şi băncile din parc sunt şi ele opere de artă. Este chiar jalnic să strici arhitectura cu graffiti şi mai mult decât atât, această metodă distruge stratul de ozon. Sincer, nu pot să înţeleg de ce aceşti artişti criminali se mai obosesc dacă «operele lor de artă»sunt mereu îndepărtate imediat.” Helga

*

„Gusturile nu se discută. Societatea este invadată de comunicare şi reclamă. Lozincile companiilor, nume de magazine. Afişe mari supărătoare pe străzi. Sunt ele acceptabile? Da, cele mai multe. Sunt graffiti acceptabile? Unii oameni spun da, alţii nu. Cine plăteşte preţul pentru graffiti? Cine plăteşte în final preţul pentru reclame? Bună întrebare. Consumatorul. Persoanele care pun panouri publicitare vă cer permisiunea? Nu. Atunci pictorii de graffiti ar trebui să facă la fel? Nu este totul doar o problemă de comunicare – propriul tău nume, numele găştilor şi opere de artă mari pe stradă? Gândiţi-vă la hainele cu dungi şi cadrilate care au apărut în magazine cu câţiva ani în urmă. Şi la costumele de ski. Modelele şi culorile erau furate direct chiar de pe pereţii înfloraţi. E chiar amuzant că aceste modele şi culori sunt acceptate şi admirate, dar graffiti care au acelaşi stil sunt considerate îngrozitoare. Sunt vremuri grele pentru artă.” Sofia

Cele două scrisori sunt luate de pe internet şi se referă la graffiti. Graffiti este un gen de pictură ilegală sau de scriere pe pereţi sau oriunde în altă parte. Referă-te la aceste scrisori pentru a răspunde la următoarele întrebări.

Întrebarea 1

Scopul fiecărei scrisori este: Să explice ce înseamnă graffiti.

Să prezinte o părere despre graffiti; Să demonstreze popularitatea graffiti-urilor; Să spună oamenilor cât de mult se cheltuie pentru îndepărtarea graffiti-urilor.

Întrebarea 2

Helga se referă la „cheltuielile” pe care graffiti le impune societăţii. Una dintre acestea este costul îndepărtării graffiti-urilor din locurile publice. La ce altă „cheltuială” se mai referă Helga?

Întrebarea 3

De ce se referă Sofia la reclamă?

Întrebarea 4A

Cu care dintre cele două autoare eşti de acord? Explică-ţi răspunsul folosind propriile cuvinte pentru a te referi la ceea ce se spune într-una sau în ambele scrisori.

Întrebarea 4B

Putem discuta despre ce spune o scrisoare (conţinutul ei); Putem discuta despre felul în care este scrisă o scrisoare (stilul ei). Indiferent cu care scrisoare eşti de acord, care crezi că este mai bună? Explică-ţi răspunsul prin referire la felul în care una sau ambele sunt redactate.