Au trecut patru luni de când preotul Constantin Marioara a fost nevoit să părăsească biserica „Sfânta Vineri, intrând în rândul pensionarilor. Deşi se bucura de un imens capital de imagine, îndrăgitului preot nu i s-a mai permis să slujească în continuare, spre imensa mâhnire a celor care-l simpatizau şi îl aleseseră duhovnic. Tocmai pentru cei care l-au susţinut atât de mult, nu doar în preajma pensionării, ci şi în cei 30 de ani de slujire la „Sfânta Vineri”, C-tin. Marioara va scrie o carte.

Se poate spune că face „ascultare” dorinţei unor credincioşi care, în luna mai, la ultima Sfântă Liturghie, l-au rugat să le rămână alături, măcar sub forma aceasta, a unei cărţi semnate de el, pe care să o păstreze la loc de cinste, în casele lor. Preotul căruia i-a fost luat dreptul de slujire, nu şi harul, le stă alături celor care îl solicită la diverse evenimente din viaţa lor. Simţind dragostea frăţească a celor care-l apelează telefonic, impulsionat de îndemnurile lor, C-tin. Marioara s-a hotărât să scrie o carte de memorii în care să adune întâmplări reale din perioada celor 30 de ani petrecuţi la „Sfânta Vineri”. Va evoca şi figuri importante ale urbei, care i-au fost alături în concretizarea diverselor proiecte, dar îi va numi şi pe acei clerici sau mireni, indiferent de rangul lor, care s-au au încercat să-l împiedice. După îndârjirea care i se citeşte pe chip atunci când vorbeşte despre necazurile de tot felul pe care i le-au provocat vrăjmaşii, cartea-jurnal se anunţă „fierbinte”. Îi va bucura pe unii şi îi va întrista pe alţii, iar preotul-scriitor care nu este nicidecum ranchiunos, va pune degetul pe rană, nu din răzbunare, cum s-ar putea crede, ci pentru ca niciun slujitor al altarului care se dedică binelui parohiei să nu mai păţească la fel, ba, dimpotrivă, să fie ajutat de superiori, colegi, autorităţi, politicieni etc.

Dacă în luna iunie cartea se afla în faza de proiect, acum părintele Marioara încearcă o primă schiţă în care structurează capitolele. Într-unul dintre ele, autorul va povesti cum a fost detaşat într-o comună învecinată Piteştiului, în care a înlocuit un preot cu probleme psihice şi cum acesta căuta să-l omoare pe noul venit… Nu erau doar simple vorbe spuse la nervi. Cu lux de amănunte, C-tin. Marioara va descrie teroarea în care a trăit o vreme, cu teama că ameninţările vor fi puse în practică. Pentru a putea săvârşi slujbele în biserică, preotul era încadrat de cumnaţii şi rudele sale, cu toţii temându-se că, într-un moment de furie, cel care fusese îndepărtat s-ar putea răzbuna crunt.

Astăzi, ca şi atunci, părintele C-tin. Marioara se întreabă retoric cu ce scop a fost el trimis în parohia respectivă? Este convins că viitorii cititori ai cărţii sale vor rămâne pe gânduri după ce vor parcurge acest capitol. Şi poate unii dintre ei, dincolo de presupuneri şi speculaţii, vor găsi răspunsul. Un motiv în plus pentru a aştepta cartea-şoc ce va fi tipărită la anul.  

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio