De-a lungul anilor am fost în multe locuri din Europa, Africa sau Asia. Pentru că-ţi poţi face o impresie despre ţara respectivă, despre oameni, obiceiuri şi lucruri mărunte ce dau culoare, poezie sau repulsie, peste tot am vrut să merg în pieţe publice. Nicăieri n-am văzut o piaţă mai răpănoasă decât Piaţa Ceair din Piteşti, oraşul drag în care m-am născut şi trăiesc.
Domnilor consilieri municipali, chiar nu realizaţi că suntem de râsul şi spaima străinilor care vin ca turişti în ţara lui Dracula? Singura soluţie pentru acest loc jalnic este una radicală: totul trebuie ras, regândit şi altfel organizat. Cu siguranţă aţi vizitat multe locuri din marile oraşe europene şi aţi ajuns în pieţe unde totul este bine organizat, de bun-simţ, fără balcanisme şi mahalagisme de tot soiul.
Într-o sâmbătă dimineaţă de iulie, pentru a cumpăra legume şi fructe am intrat în această piaţă de coşmar. Maidanezi nu prea mai sunt. În schimb, îi găseşti la datorie pe tipii insolenţi, burtoşi, în bermude şi şlapi, despre care gura târgului spune că dictează legea şi preţurile mărfurilor aduse de producători adevăraţi sau închipuiţi.
Unii cu oferta „ţigări, ţigări”, alţii cu „cercei, inele, verighete”. Se înjură şi se bălăcăresc în gura mare, deşi pe lângă ei trec femei cu părul alb. Îşi bagă bărbăţia din dotare în gura preopinentului sau în mă-sa acestuia. Piteştenii veniţi la cumpărături trec apatici pe lângă ei, conştienţi fiind că asta este şi va fi mereu aşa.
Timp în care poliţiştii locali alungă marile evazioniste, nişte babe ce-şi expun pe un ziar întins pe asfalt câteva ouă, mărar, prune sau caise româneşti. Multe dintre ele mi-au fost paciente, au pensii de mizerie, sunt fomiste şi seară de seară îl roagă pe Dumnezeu să le ia odată la El.
