Să nu credeţi că în acest articol veţi citi despre interesanta carte a lui Mircea Eliade intitulată „Nostalgia originilor”. Nu despre origini savante voi scrie aici, ci despre declaraţia unei tinere, politician, referitoare la cum ar trebui să arate societatea noastră de mâine. După Oana-Maria Bogdan, membră de bază a alianţei politice USR-PLUS, oamenii ar fi mai buni dacă ar trăi în grupuri, în loc de cupluri. Despre această tânără, Dacian Cioloş a spus că e genul de femeie de care politica românească are nevoie. Iată cum am ajuns să trăim o revărsare emoţională de proporţii istorice, încât amintirea matriarhatului se vădeşte vie şi încă prezentă în capul unora dintre noi. Oamenii păstrează în stilul de gândire şi de comportare morală resturi stranii cu rădăcini aflate în secole anterioare. Alături de omul cu spiritul liber şi cu autonomie personală, sălăşluieşte primitivul plin de superstiţii, barbarul mistic de odinioară.

Gândiţi-vă ce trebuie să însemne această mare familie formată din grupuri umane! Sigur, am auzit şi eu că unii trec de la cupluri la grupuri, dar o astfel de mişcare se face de regulă pe ascuns, nu în văzul lumii. La vedere se făcea numai în matriarhat, când copilul îşi cunoştea doar mama, pentru că, aşa era în grup, tata putea fi oricine. Din declaraţia Oanei Bogdan se desprinde o nouă psihologie a raporturilor dintre oameni. Imaginaţi-vă plimbarea pe stradă a unor astfel de grupuri, dacă nu cumva se aseamănă cu plimbarea unor indivizi mânaţi doar de instinct. Drept care, posibilităţile sentimentalismului nostru social au fost toate închise. Nu se mai poate vorbi de o viaţă tihnită dusă într-o familie de cuplu. Vor veni vremuri grele peste noi, dacă apar tineri politicieni cu astfel de gânduri. Fanteziile absurde ale acestui nou val de politicieni îşi vor urma drumul, pentru că ei au fost votaţi de români. Şi, probabil, vor mai fi votaţi. Nişte votanţi cu mentalitate tribală.

Unii spun că tinerii au totdeauna dreptate. Când a afirmat acest lucru, Nae Ionescu probabil că se referea la tineretul studios. Nu ştiu câtă carte au votanţii lui Cioloş. Ştiu însă că toate porţile viitorului au fost deschise cu ajutorul unor astfel de declaraţii, iar nouă nu ne rămâne decât idealul mic de a trăi liniştiţi în familiile noastre tradiţionale. Iar dacă îi considerăm pe Dacian Cioloş şi pe Dan Barna încă tineri, ne dăm seama că pentru aceşti politicieni nimic din ce poate fi politic nu este imoral. Şi astfel, am moştenit de la iezuiţi dictonul „scopul scuză mijloacele”, pentru că azi sunt permise mijloace imorale – la care apela Băsescu – pentru atingerea propriului ţel politic. Aceşti doi tineri politicieni şi-au dat mâna pentru a forma o alianţă din partidele lor. 

Pe de altă parte, poate sunt rău cu Oana Bogdan. Spun acest lucru, pentru că văd tineri cu trupurile pline de tatuaje de parcă ar fi ieşit din grote, nu din apartamente sau case. Iar obiceiul tatuajului se păstrează încă din Neolitic, întrucât omul primitiv se tatua, integral sau parţial, ca să se împodobească din orgoliu erotic. El se mai tatua şi din motive războinice, dar numai pe faţă.

Pentru semnalul sexual, el îşi tatuează pieptul şi braţele. Semnalarea potenţei sexuale prin tatuaj este expresia libidinoasă a senzualităţii fără de măsură. Dacă sufletele se descompun, atunci trupurile se compun şi se recompun prin intermediul tatuajului. Dacă bărbaţii se tatuează, femeile îşi măresc buzele sau ne arată coapsele. Şi, la fel, tatuajul la femei este şi el de ordin sexual. Sigur că, în substanţa lui, intervin şi elemente de ordin artistic. Însă, în ambele cazuri, prezenţa şi grafica tatuajului redau, la modul plastic, potenţa sexuală. Drept care, trăirea în grup este o a doua nevoie psihologică a tineretului actual. Şi vorbim de un tineret politic, adică vorbim despre cei care vor lua decizii politice în numele nostru, pentru că – nu-i aşa? – doar i-am votat!

De fapt, este vorba de o cădere în barbarie destul de facilă. Or, cea mai grea operaţie este ridicarea nivelului uman. Stilul social care încearcă să se întroneze azi a fost inaugurat în matriarhat. Iar faptul că a revenit în zilele noastre nu se explică decât prin decadenţa în care a ajuns politica dâmboviţeană. Pentru astfel de politicieni sensul familiei s-a pierdut. Încă şi mai severi, tinerii umblaţi prin lume văd în părinţii lor nişte rataţi, ca făcând parte dintr-o societate comunistă ratată. Ruşinea de a semăna cu părinţii le umple sufletul. Tinerii de azi nu mai tolerează să fie nişte Isaac, pe care Abraham să-i sacrifice tradiţiei – convinşi, dimpotrivă, că Isaac trebuie să-l sacrifice pe Abraham pe altarul modernităţii. Adică pe altarul pe care se întemeiază civilizaţia europeană actuală, care înseamnă o deformare a lumii în care trăim: o lume doborâtă de depresie, anxietate, stres şi egoism. Astăzi asistăm la un proces de discreditare a familiei, la subminarea solidarităţii umane în jurul unor mari încercări. Declaraţii de felul arătat mai sus sunt realităţi de fiecare zi pe malurile dâmboviţene, declaraţii ce duc şi la dizolvarea organicităţii lumilor patriarhale de pe aceste plaiuri, aşa cum se întâmplă în Franţa, de exemplu, că doar de acolo se inspiră noua generaţie de politicieni. În Franţa, unde, aşa cum arată statisticile, numărul familiilor a scăzut sub 50%. Ce să mai vorbim!

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio