Teatrul de studio
Noul val de regizori, o gură de aer proaspăt adus festivalului
Forumul de discuţii al celor mai promiţători tineri regizori români ai momentului a adus o gură de aer proaspăt festivalului internaţional al teatrului de studio şi de forme noi de la Piteşti. Organizată ieri, în foaierul Teatrului „Al. Davila”, întâlnirea formală a avut ca punct de pornire cuvântul „compromis”, considerat de moderatorul de Pompilius Onofrei, realizator radio, drept „cel mai important în viaţa unui regizor”.
Printre cei care şi-au spus punctele de vedere s-au numărat: Vlad Cristache, Erwin Şimşensohn, Bobi Pricop, Leta Popescu, Sânziana Stoican, Horia Suru etc. Să tot auzim de ei în anii următori!
Regia de teatru e o meserie a înţelegerii, a compromisului, în sensul pozitiv. Dar pojghiţa suportabilităţii compromisului rezistă până într-un anumit punct. Compromisul, în sens pozitiv, este legat de orgoliul artistic; în sens negativ, termenul ţine de neprofesionalism. Compromisul este o parte a procesului de creaţie. Înseamnă o negociere continuă. E legătura vie între ideal şi realitate. E adaptabilitatea creativă.
Tinerii din noul val al regizorilor din România au punctat problemele specifice profesiei. Forumul de discuţii s-a desfăşurat în cheia curajului de a le spune directorilor de teatru „Nu, mulţumesc!”, atunci când primesc un text obscur sau o distribuţie necorespunzătoare a actorilor. O concluzie a dezbaterii: arta regizorală nu ţine de vârstă, dar conflictul între generaţii nu a fost depăşit (nici) în acest domeniu.
