Maria Alexandra Voicescu are 20 de ani şi este studentă la Facultatea de Teatru din Piteşti. E pasionată de actorie, de fotografie, dar şi dans. A jucat deja în câteva producţii, iar rolurile interpretate au facut-o să îndrăgească şi mai mult actoria. Despre toate acestea, dar şi despre planurile sale, Maria Alexandra ne-a vorbit zilele trecute.
„La primul rol – emoţii foarte mari”
– Care sunt pasiunile tale?
– Pasiunea mea principală este actoria. De asemenea, iubesc dansul contemporan, jazz-ul, îmi place să fotografiez, să fac sport. Sunt pasionată de tot ceea ce înseamnă artă şi călătorii.
– Cum ai ajuns să studiezi actoria?
– Vreau să învăţ cât mai multe lucruri în acest domeniu, să mă formez cât mai bine pentru a putea interpreta personajele dorite.
– Ce roluri ai avut?
– Am jucat primul meu rol – „Boogie” – în primul semestru, din piesa „Pisica verde”, fiind un personaj rebel şi visător. În semestrul al II-lea am avut rolul Istominei din piesa „Un bărbat şi mai multe femei”; a fost incredibil de frumos să joc un astfel de rol, al unei poetese cu un trecut dramatic. Am lucrat şi într-un proiect pentru cântăreaţa Inna, într-un videoclip. Ultimul proiect în care am fost implicată este un film care o să apară în viitorul apropiat. Se numeşte „Damnare”. Am avut un rol secundar, însă am fost foarte mulţumită de echipa cu care am lucrat. Rolul Antoniei a fost interesant fiindcă nu îţi puteai da seama dacă vorbeşte serios sau ascunde ceva; am simţit emoţiile ei şi felul ei de a fi. Voi aştepta premiera care o să aibă loc în Pitesti şi, posibil, în Bucureşti, pentru a vedea cum m-am descurcat.
– Ce ai simţit atunci când a trebuit să intri în pielea primului tău personaj?
– La primul rol am avut emoţii foarte mari. Aşteptam să joc pe scenă ca să nu mai văd publicul şi să-mi văd de personajul meu, atât de emoţionată am fost…
„Secretul: munca, dorinţa, seriozitatea…”
– Ce calităţi crezi că ar trebui să aibă o actriţă?
– O actriţă trebuie să fie naturală, sociabilă, înţelegătoare atunci când i se dă un rol şi foarte încrezătoare în ea. De asemenea, trebuie să vină cu multe idei. Şi cel mai important, să fie „ea” , să nu falseze, să simtă trăirile personajului, trecutul, dar şi prezentul.
– Cum este viaţa de studentă la actorie?
– Este minunat, am nişte profesori profesionişti: Mirela Cioabă (actriţă), Bogdan Cioabă (regizor la Teatrul „Alexandru Davila”), Cristina Cioabă, care se ocupă cu scenografia la acelaşi teatru, Petrişor Diamantu (actor în Braşov) şi Ana Teodorescu, care ne învaţă istoria teatrului. La această facultate iubesc faptul că profesorii se ocupă de noi în mod individual, cu răbdare şi mult drag.
– Ce gânduri de viitor ai?
– Să lucrez cât mai mult în această ramură a carierei şi să mă implic. Acum este timpul meu să lupt pentru ceea ce îmi doresc.
– Dar care este marele tău vis?
– Marele meu vis este să devin actriţă de film şi de teatru, să fiu o doamnă cu pălărie şi să călătoresc des, având filmări. În concluzie, dacă iubeşti ceva, nu iubeşti pentru moment, ci necondiţionat. Iar dacă visezi cu adevărat şi vrei să ajungi unde ţi-ai propus, se va întâmpla dacă nu te temi. Secretul este munca, dorinţa, seriozitatea şi credinţa în tine.
