Pentru un navetist care, de voie, de nevoie, s-a obişnuit cu praful din staţie, cu aglomeraţia şi certurile iscate în microbuze, lucrurile sunt clare: „asta e situaţia, ne-am plâns, nu s-a făcut mai nimic…” – îmi transmite un pasager la îmbarcarea pe ruta Piteşti – Costeşti.
„Peroane şi asfalt crăpat, borduri lipsă sau deplasate, mizerie. Niciunuia dintre cei responsabili nu pare să-i fi trecut vreodată prin minte să repare peroanele şi să reasfalteze. E nevoie de investiţii şi amenajări în toate colţurile. Nu există măcar o linie de transport în comun care să aducă oamenii la autogara asta şi trebuie mers destul de mult pe jos până la prima staţie de autobuz” – comentează un anume Cris pe pagina de recenzii a autogării.
Autogara Sud a Piteştiului nu are un site propriu, rutele fiind preluate de un furnizor terţ de servicii care se informează de la operatorii de transport. Firmele care operează aici sunt, cum se spune, ordonate în dezordinea lor. Respectă graficul de circulaţie, doar că întreaga poveste este pentru… cunoscători. Nu am găsit pe nicăieri o listă cu rutele judeţene sau interjudeţene, orele de plecare sau durata – aşa cum consider că e normal în orice activitate de transport.
Şoferul dă cele mai bune indicaţii referitor la aceste aspecte, asta când nu e nervos sau obosit. Până la urmă, nu e uşor să transporţi 40 de inşi într-un microbuz cu 17 locuri…
Dar nici la staţia din Trivale situaţia nu diferă prea mult, cursele către Moşoaia, Poiana Lacului şi Vedea fiind uneori adevărate probe de rezistenţă fizică şi psihică.
Remarc totuşi că lumea ţine morţiş să se înghesuie în maxi-taxi, iar dacă şoferii refuză să-i primească iese mare scandal. Prin urmare, vina nu e doar a transportatorului, ci şi a anumitor persoane care preferă să meargă în astfel de condiţii decât să aştepte 15-20 de minute şi să ocupe un loc pe scaun la cursa următoare.
