Este o adevărată plăcere să ieşi după amiaza la o plimbare prin parc. Mai cu seamă când la Piteşti ai zone de agrement precum Ştrandul, cu terasă, lac, locuri de joacă, biciclete, carturi, bărci, dar şi… vestitul trenuleţ vopsit tricolor. Acesta din urmă a ajuns însă un tren al groazei, după ce locomotiva a ieşit din parametri normali de funcţionare, merge în şocuri şi poluează mai rău ca o centrală pe cărbuni.
Experienţa de duminica trecută a fost una pe care nu-mi doresc să o repet. Fiind însoţit de cei mici (că doar trenuleţul e marea loc bucurie), am fost surprinşi de fumul dens şi înecăcios pe care, cum-necum, a trebuit să-l suportăm aproximativ 15 minute cât a durat cursa. Atât noi, cât şi ceilalţi pasageri, am coborât ameţiţi, mai mult verzi la faţă decât bronzaţi. Iar criza de tuse care a urmat m-a determinat să scriu aceste rânduri fiindcă, după cum probabil ştiţi, cei mai numeroşi clienţi ai trenuleţului sunt copiii. Micuţii riscă să se îmbolnăvească, nu mai spun de cei care au deja probleme respiratorii – o asemenea „cursă” cred că le poate agrava starea.
Este mai mult decât evident că locomotiva trebuie trasă pe linie moartă şi reparată sau înlocuită. Inclusiv mecanicul recunoaşte că e necesară o intervenţie, dar până acum tot ce s-a făcut a fost să fie prelungit timpul de staţionare la 30 de minute – probabil pentru răcirea motorului. Asta ar mai lipsi, ca trenul să ia într-o bună zi foc!
Oamenii au cam băgat de seamă că e ceva în neregulă şi nu se mai înghesuie în vagoane ca altădată. Dacă în preajma zilei de Sfânta Maria trenuleţul era arhiplin şi mulţi aşteptau şi două curse în gară ca să apuce să urce, acum ai locuri la alegere, fără bătaie pe ele. Doar că nu ştii ce te paşte…
