Joi, 8 februarie. Seara se lasă uşor peste oraşul Piteşti. Am alergat să nu ratez concertul de la Filarmonică, era despre Mozart. Mă pot mândri că la 25 de ani ai mei mi-am găsit cu adevărat idolii. Îl ascult încă de pe vremea liceului, pianul era alinarea mea atunci când mă simţeam slabă.
Concertul simfonic Mozartiana (3) a însemnat, pentru mine, răgazul meu. Începutul a fost triumfător, dar puţin grav. Îmi fixam privirea către omul cu vioara, zâmbetul său era contagios. Bineînţeles, pianul a fost cel care m-a cucerit definitiv – era negru, impunător şi lucios ca un licurici. Acorduri fine, drumul spre Rai. Căldura îşi face efectul, mă ameţeşte complet. Aleg să închid ochii şi mă trezesc lângă Mozart, în locul unde îşi scria cu atâta dăruire muzica. Îmi dau seama că sunt într-un loc public şi deschid ochii. Îmi ridic privirea. În partea stângă, sus, observ un copil de 10 ani. Era îmbrăcat într-un costum albastru cu papion. Părul său blond te făcea să te gândeşti la îngeri, el avea ochii închişi, dar capul sus. Am simţit o usoară ,,invidie’’. Acel băiat trăia muzica mai mult decât oricine din acea sală. În timp ce lumea era ocupată cu aplauzele, el îşi aranja papionul aşteptând cuminte următorul spectacol. Consider că un concert simfonic este format din mai multe spectacole, fiecare se încheie cu aplauze. Apoi, intrăm într-o altă poveste.
Am rămas cu parfumul muzicii impregnat în sufletul meu. Mozart transmite dragoste prin fiecare notă, mai apoi am citit într-o revistă că el a iubit, dar nu a fost iubit înapoi. Îmi dau seama că suferinţele prin care trecem, de multe ori, duc la crearea Artei. Voi reveni cu drag în acel loc minunat şi voi scrie mereu. Iubesc muzica şi sentimentul acela că poţi atinge cerul. Nu orice fel de cer, unul de un albastru regal şi cu un Soare puternic. Încă o dată mi se confirmă principiul pe care îl am de ani de zile: „Experienţa bate imaginaţia!”. Aici mă refer la acei oameni care îşi dedică întreaga viaţă unei cariere şi care pun pasiune în fiecare acord.
Nicoleta GEAMBAŞU
2 Comentarii
Gheorghe
„Experienţa bate imaginaţia!”.
Din cauza asta, autoarea articolului a plecat imediat cum a inceput Simfonia 40-:)).
P.S. Banui ca din cauza ca, plina de Mozart cum era, se ducea cu prietenul sa bea o bere in club-:)).
Nicoleta Geambașu
Bineînțeles că alegem să judecăm fără să cunoaștem… Nu că aș datora vreo explicație, dar stând foarte aproape de scenă, la un moment dat, m-am simțit foarte rău și am ales să iau aer. ,, Prietenul” despre care vorbiți este fratele meu. Cred că toți avem momente mai puțin bune în viață, dar probabil (și mă bucur enorm dacă este așa) că la dvs. nu au ajuns încă.