Mihaela Georgescu este o tânără visătoare, îndrăgostită de lectură şi de scris. Are 20 de ani şi studiază jurnalismul. Astăzi scrie deja la un roman, „Cazul «Perla Neagră»”. Este o fire sensibilă, creativă şi perseverentă. Prin ceea ce scrie vrea să le ofere cititorilor o lume nouă, una în care se pot desprinde de problemele de zi cu zi, descoperind noi orizonturi. Mihaela ne oferă fragmente din romanul încă nefinalizat, dar şi din viaţa ei.

Cazul „Perla Neagră”

„Sunt o persoană care visează cu ochii deschişi. Cred că asta e caracteristica cea mai importantă a unui scriitor, iar eu mă simt mândră că o am”.

– Când ţi-ai descoperit dorinţa de a pune totul pe hârtie?

– Am început să scriu de la 14 ani. Eram cu o prietenă şi îi povesteam un vis pe care îl avusesem. I-a plăcut felul în care i l-am spus. De acolo a început totul. Încurajările ei m-au împins să scriu, aşa că am început să pun pe hârtie tot ce îmi trecea prin minte. Deşi, iniţial, nu era nimic cu un început şi un sfârşit logic, în timp am reuşit să mă perfecţionez. Am ajuns să pot pune bazele unei cărţi.

– De ce ai ales Facultatea de Jurnalism?

– Am încercat de toate încă de mică. Sport, dans, dar nimic nu m-a fascinat precum scrisul. Pot spune totuşi că fac câte puţin din toate. La început, dorinţa mea a fost de a studia limbi străine, dar, pe ultima sută de metri, la insistenţele unor prieteni de familie, am luat în calcul şi Jurnalismul. Acum le mulţumesc pentru că m-au îndrumat. Este o meserie frumoasă, pentru cei care iubesc să scrie şi vor să schimbe ceva în viitor.

– Cum a luat naştere romanul tău?

– Romanul pe care îl scriu a luat naştere în clasa a XI-a, în urma unui proiect la informatică. Nu mai încercasem până atunci genul poliţist, aşa că am găsit acest proiect – un prilej de a încerca ceva nou. Romanul are la bază trecutul unui detectiv din California care caută să se răzbune. Este un roman captivant, care combină acţiunea, thrillerul şi romantismul.

„Inspirată de Stephen King”

– De unde îţi vine inspiraţia?

– Din ceea ce se întâmplă în jurul meu. În ultimul timp, sursă de inspiraţie au fost oamenii din viaţa mea. Dar pot fi şi diferite scene pe care le întâlnesc în cale. Citesc cărţi de toate genurile, dar cel mai mult îmi place cel horror, Stephen King fiind autorul meu preferat şi cel care m-a inspirat să pun bazele viitoarei mele cărţi.

– Care sunt motivele pentru care tinerii ar trebui să citească acest gen de literatură?

– Trăim într-o societate în care tehnologia a acaparat fiecare clipă din viaţa tinerilor. Părinţii le pun copiilor telefonul, tableta în braţe, în locul unei cărţi. Nici adolescenţii nu sunt mai prejos. Deşi nu au crescut neapărat cu tehnologia, au devenit dependenţi de ea, iar acum, dacă le sugerezi o carte, te privesc amuzaţi. Chiar şi eu am foarte mulţi prieteni care habar nu au că scriu, pentru că ei consideră o absurditate să te osteneşti astfel în secolul în care nimeni nu mai pune mâna pe o carte. De ce tinerii ar trebui să citească? Nu numai că te ajută să îţi ocupi frumos timpul liber, te ajută şi la dezvoltarea intelectului, a vocabularului, a imaginaţiei. Te duce în lumea fantasticului şi îţi deschide ochii spre noi graniţe.

– Dacă ai avea ocazia să publici o carte, cum ar fi aceasta?

– Aş vedea-o ca pe una dintre cele mai bune din ţară. Aş vedea o carte care atrage prin nume, dar şi prin descriere, ca apoi să cucerească cititorul prin conţinut. Visul meu, ca al oricui scriitor, este să reuşesc să public la cele mai importante edituri. Visez să pot schimba viaţa monotonă a omului prin a adăuga ceva diferit în rutina lui, prin a-l face să viseze lucruri de care poate nu era capabil până atunci.

Olga ANDRONACHI

P.S. Drept încheiere, autoarea ne-a oferit un fragment din „Cazul «Perla Neagră»”…

” – Nu mişca!

La geam era individul care intrase în casă, singur. Individul nu ascultă ordinul, ci se apropie mai mult de geam, urcându-se cu piciorul pe marginea lui.

– Nu mişca sau trag!

– Nu ai face asta, domnişoară Henderson, nu-i aşa?

– C-cine? Cum de…

Însă în secunda următoare dispăruse. A rămas singură, cu ochii aţintiţi spre fereastră.

– Krystal! De ce ai plecat de lângă mine? Încerci să faci pe eroina?

Krystal nu scotea nicio vorbă. Din câte se pare, am ajuns prea târziu, din nou, continuă dezamăgit Lee, privind pe geam.

Lee se aşază pe genunchi şi inspectează locul din preajma patului. Era întuneric, totuşi zăreşte lângă fereastră trei biluţe, la care, uitându-se cu atenţie, realizează că sunt, de fapt, trei perle negre…

– Să fiu al…”

Distribuie pe Facebook

Olga Andronachi

See Full Bio