În mitologia greacă antică, Champs Elysees era locul unde eroii virtuoşi şi geniile aveau liniştea veşnică. Ieri-dimineaţă, convoiul funerar al lui Johnny Hallyday a plecat de la Mont Valerien în apropierea capitalei şi după un ocol pe la Marne la Coquette unde locuia s-a dirijat către Arcul de Triumf de unde începe cel mai frumos bulevard din lume.
Convoiul a fost precedat de 15 motociclişti ai poliţiei pariziene în omagiu pentru pasiunea pe care Johnny o avea pentru motociclete. Dar adevărata recunoaştere a acestei pasiuni au fost cei 700 de motociclişti care au escortat cortegiul, majoritatea pe marca favorită a cântăreţului: Harley Davidson. S-a şoptit prin culise că zecile de mii de spectatori care au aşteptat cortegiul până la biserica Madeleine erau prea numeroşi pentru suprafaţa culturală a decedatului. Dar măsurile de siguranţă luate au fost impresionante: închiderea a două staţii de metrou, prezenţa a 1500 de poliţişti. Iubitorii lui Johnny au venit de cu seară şi şi-au luat locuri de-a lungul traseului. Biserica Madeleine era închisă publicului până la sosirea cortegiului şi, deşi le-am spus că sunt de la „Argeşul, nu am putut intra.
Primul care a vorbit pentru a-l lăuda pe decedat a fost preşedintele Republicii care legase o relaţie de amiciţie cu cântăreţul. Printre celelalte personalităţi am putut observa pe actriţele Line Renaud, Sylvie Vartan, Sheila, pe cântăreţul Eddie Mitchell. Nu a lipsit fostul preşedinte al Republicii Nicolas Sarkozy cu soţia sa, Carla, prim-ministrul Edouard Philippe şi primăriţa Parisului, Anne Hidalgo.
Cu toate aceste personalităţi am avut ocazia să fac un mic voiaj în timp. Mi-am adus bine aminte de luările de poziţie ale cântăreţului în timpul carierei sale. În primul rând era creştin şi avea totdeauna o cruce vizibilă pe piept. Ceea ce nu l-a împiedicat să scoată câteodată versuri ciudate în cântecele lui ca de pildă „Tatăl nostru care sunteţi în cer, pâinea noastră de toate zilele, păstraţi-o”.
În fine, manifestarea cu prilejul dispariţiei acestui emblematic actor şi cântăreţ va rămâne cu cântecele sale în memoriile şi inimile celor care l-au cunoscut şi apreciat. Cu atât mai mult cu cât rock and roll a fost pentru tinerii bucureşteni, printre care am fost şi eu la un moment dat – pe urmă mi-a trecut – deschiderea către libertate şi imaginaţie.
