Cu câteva zile în urmă, la uşa unei femei în vârstă din Piteşti sună o fătucă. Nu spune de unde vine şi unde se duce. Are la ea nişte chestionare şi se ocupă cu… sondaje de opinie. Vrea să ştie de la „respondentă” ce ziare citeşte. Luată repede, bătrâna îi spune, la general, că preferă publicaţiile locale, dar şi unul-două ziare cu difuzare naţională. Tânăra bifează o rubrică şi trece mai departe: „Ce vârstă aveţi?”. „Am 80 de ani” – vine răspunsul. „Ah, atunci nu mai contează. Părerile celor care au peste 75 de ani nu sunt luate în considerare” – încheie brusc discuţia cea care se ocupă cu sondajul.
Bătrâna intră în casă şi începe să plângă. De necaz. De frustrare. Are sentimentul inutilităţii. Ca să se liniştească, îşi sună nişte prietene. Degeaba! Nu doarme toată noaptea. Dimineaţă, sună la redacţie şi ne întreabă dacă noi facem acest sondaj. „Nu, doamnă” – îi răspund. Încerc s-o liniştesc, dar ea plânge şi… plânge. Iar lacrimile sale îmi rămân în suflet după ce închide… Cred că i-am rămas dator măcar cu câteva cuvinte.
Stimată doamnă, într-o ţară normală, orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia. Am citat alineatele 1 şi 2 ale articolului 72 din noul Cod Civil. Numai că – aşa cum vedeţi – noi nu trăim într-o ţară normală. Aproape totul în jurul nostru e manipulare, ca şi acest sondaj „separatist”, că n-am cum să-i spun altfel, dirijat pe anumite „ţinte”, care suprimă din start un eşantion de populaţie semnificativ.
Am să vă mai spun, doamnă, pentru liniştea dumneavoastră, că unul dintre cei mai străluciţi gazetari care semnează în paginile cotidianului nostru, Alex Horoveanu, împlineşte 86 de ani. Şi el, evident, contează! Mircea Bârsan, decanul de vârstă al medicilor dermatologi din România, prieten de-o viaţă cu reputatul doctor şi colaborator al nostru Viorel Pătraşcu, lucrează acum la o carte de specialitate. Are 90 de ani şi o minte fabuloasă. Şi el, evident, contează! La cei 88 de ani ai săi, scriitorul şi jurnalistul Marin Ioniţă continuă să ne uimească prin metafora şi verbul folosite în operele sale. Şi el, evident, contează! Există în ţara noastră câteva zeci oameni cărora Ministerul Culturii le-a conferit titlul de „tezaur uman viu”, recunoscut de UNESCO. Sunt meşteri de înaltă valoare. Apărători ai autenticităţii. Şi modele de viaţă pentru cei tineri, cărora le transmit moştenirea lumii rurale. Unii au peste 75 de ani. Şi ei, evident, contează! Bunicii şi părinţii noştri, cei care mai sunt, pe pământ, nu în gând, şi ei, evident, contează!
În final, stimată doamnă, am să vă spun ce lucruri nu au importanţă. Păi, în primul rând, sondajul respectiv, care, iată, nu vă mai lasă să ieşiţi pe stradă… Şi nici cei care l-au gândit în acest mod, discriminatoriu, cu intenţia de a manipula opinia publică. Iar în respectiva categorie îi includem pe mulţi dintre politicienii din Argeş.
7 Comentarii
Puiu
Inclin sa cred ca zilnic au loc doua evenimente: unul rutier si altul atacul la demnitate. In ambele situatii vinovati sunt de regula cei mai tineri.Pentru asemenea articole poate ca ar trebui specificat: Atentie, va poate afecta emotional! Fara sa spuneti, eram ferm convins ca acest editorial a fost scris cu „nodul in gat”.Poate ca si apasata de singuratate, paharul batranei doamne a fost umplut cu veninul tinerei inconstiente. Ce sef i-ar fi putut impune acestei tinere sa nu ia in calcul parerea unor oameni trecuti de o anumita varsta? Nimic nu poti sa inveti mai mult, de niciunde,ca din experienta de viata a batranilor, chiar daca nu sunt de valoarea si pe pozitia celor de care pomeniti dumneavoastra cu mult respect. Si – apoi sa nu ai si tu doua trei sinapse care sa te opreasca sa comiti una dintre cele mai mari gafe? Vreu sa cred ca nu esti creata in vitro si ca ai si tu bunici, de mangaierea carora si de dragostea carora te-ai bucurat vreodata !? Sarut- mana batrana doamna, si va asigur ca si noi cei mai tineri, impreuna cu jurnalistii de bun simt, astazi plangem din acelasi motiv ca si dumneavoastra.
Gabriel Lixandru
Vă mulţumim, domnule Puiu, pentru aceste cuvinte pe care sper să le citească si aceasta doamnă.
HOPE
Exista insa si altfel de tineri. Din pacate insa nimeni nu vorbeste despre ei. Intotdeuna tinerii sunt acuzati. Oare cei care ii acuza se intreaba vreodata cine i-a educat si i-a format pe acesti tineri ? Cine le-a fost exemplu ? Oare nu noi, generatia anterioara lor? Oare nu este cumva este (si) vina noastra ? Constat cu tristete si ingrjoarare ca se scrie mult despre defecte si disfunctinalitati. Mi-as dori sa se scrie mai mult despre bun si frumos. Ori poate fereasta ziaristilor nu va permite sa identificati si lucrurile frumoase ? Exista in Arges, in Campulung o sumedenie de proiecte frumoase. De ce nu scrieti despre astfel de proiecte? Exista tineri romani care sunt olimpici, tineri merituosi care castiga concursuri si/sau turnee internationale asa cum exista din ce in ce mai multi tineri care au inteles ca pot oferi si ei ceva comunitatilor din care fac parte. Poate incercati sa il convingeti pe Alex Horoveanu sa vorbeasca si sa scrie si despre astfel de tineri. Iata, in contrapartida un alt exemplu. Imi vine acum in minte daruirea unor copii de liceu, copiii minunati ce rup din timpul lor pentru a face voluntariat. Va rog indreptati-va atentia si spre tinerii nostrii buni si frumosi: https://www.facebook.com/groups/819906781451292/permalink/1319883434786955/
HOPE
Va rog sa iertati greselile de ortografie. Intr-adevar este trist, dar este inca si mai trist ca doar ponegrim. Am scris printre lacrimi dar cu speranta. Poate ca doamna nu a pierdut totusi speranta. Va rog sa o asigurati ca exista si altfel de tineri si ca aceasta lipsa de respect au invatat-o de la NOI, parintii lor (mereu grabiti, mereu ocupati, mereu nervosi si neatenti la educarea tinerei generatii). Va rog sa ii cereti iertare in numele tuturor parintilor care recunosc ca doar prin exemplu personal putem creste oameni curati si frumosi.
Gabriel Lixandru
Am scris si vom scrie despre tineri si mai ales despre cei merituosi. O facem cu bucurie. Va multumim.
Elena Delia
Domnule Puiu, in calitate de cititoare , am ramas cu un nod in gat, chiar si la cateva minute de cand am citit editorialul. Ca sa spun ca-i trist ce se intampla cu aceasta generatie de „peste 75” de ani e putin. Mai de graba as spune ca-i grav, fiindca de la acest caz, particular, dar important, ni se concretizeaza o societate care traieste numai in prezent, fara trecut si, implicit, fara viitor. Sarmana aceea strangatoare de opinii este, la randul ei, tocmai victima unui sistem care ignora valoarea umana, care, stim bine, nu are varsta. In afara de faptul ca dreptul de a avea o opinie inceteaza doar la trecerea in nefiinta, mai putem spune ca , strategic vorbind, sarmana in cauza nu stie ca tocmai acea categorie (a oamenilor trecuti de 70 de ani) mai citeste…ziare si alte publicatii. Asta din doua motive absolut reale: statul te scoate la pensie cam dupa 65 de ani , deci abia atunci ai timp sa urmaresti publicatii (ziare, reviste, carti etc.); al doilea motiv ar fi ca , pana pe la 60 de ani, oamenii prefera informatii de pe internet (stim bine ca toti manevreaza telefoanele si alte instrumente tehnologice). Deci tinta sondajului respectiv ar fi, in mod obiectiv, asa cum insusi obiectul sau o cere, persoanele cu o oarecare libertate . Pai daca nu pensionarii, atunci cine? Stiu, sunt multi altii, de diferite varste, care citesc, dar nu ar trebui sa-i excluda pe primii, macar ca strategie. Despre lipsa de diplomatie a tinerei aceleia ce as putea sa mai spun? Cu siguranta i s-a spus sa adune opinii si raspunsuri de la persoane mai tinere si mai „importante”, dar se vede ca si dumneaei traieste intr-o ceata de nepatruns, o ceata a constiintelor . Sper ca doamna de etate respectabila sa citeasca editorialul . As vrea sa o salut si sa o imbratisez asa cum as face cu bunicile mele: una trecuta in nefiinta, alta care inca ma astepta la poarta… Stimata doamna, cu siguranta sunteti importanta pentru cei dragi si doar asta conteaza. Nici nu trebuie sa fiti importanta pentru „oamenii” care nu mai sunt oameni.
Gabriel Lixandru
Câtă dreptate aveţi! Mulţumim!