Îmi aduc aminte… Eram copil (da, da, am fost şi aşa ceva) când mama s-a lăudat cu tatăl ei care fusese deputat în Parlamentul României. Mi-a explicat, mama, nu bunicul, că a fi reprezentantul poporului în cel mai înalt for al ţării este o mare cinste. De atunci am tot visat să ajung şi eu acolo, dar n-am reuşit, că m-am apucat de gazetărie. Şi sunt incompatibile.
Am rămas însă cu nespus respect pentru deputaţi. În Franţa avem deputaţi care îi reprezintă pe francezii ce locuiesc în străinătate. Ştim cu toţii că ţările arabe din nordul Africii, Algeria, Maroc şi Tunisia, au fost colonii ale Franţei. Aşa încât au rămas cu un ataşament considerabil faţă de fosta putere colonială. Şi mulţi au cerut şi au obţinut cetăţenia franceză. Prin urmare, trebuiau să fie şi ei reprezentaţi în Parlament. Partidul preşedintelui Republicii, „La Republique en marche”, l-a împins pe M’jid El Guerrab să devină deputat al celei de a 9-a circumscripţii a francezilor din străinătate. Nefericită inspiraţie.
Omul a reuşit să aibă diferenţe semnificative de păreri politice cu un membru important al Partidului Socialist, Bruno Faure. Ghinion: sâmbătă s-au întâlnit pe o stradă din centrul Parisului. Aşa cum era de aşteptat, a început cearta, politică. Cu mici mişcări fizice. Scena s-a petrecut într-un bar din arondismentul 5. Martorii au afirmat că deputatul l-a lovit în cap pe oponentul său cu o cască de motocicletă. Agresorul a recunoscut şi a explicat la poliţie că a fost agresat şi insultat de adversarul său. Imediat, Parchetul Parisului a deschis o anchetă pentru violenţe agravate. A doua zi, deputatul M’jid El Guerrab a fost dat în judecată pentru că l-a lovit cu violenţă cu casca pe membrul Partidului Socialist. Intitularea juridică este „violenţă voluntară cu armă”, care a generat pentru victima sa o incapacitate totală de lucru de peste opt zile. Şi am aflat astfel că o cască de motociclist poate deveni o armă.
Desigur deputatul de 34 de ani „regretă ce s-a întâmplat”. Mai ales că nu mai e nici deputat, nici în partidul preşedintelui Macron. Poate ar fi bine de-acum înainte să facem în aşa fel încât cetăţenii francezi din străinătate să fie reprezentaţi de persoane care pot purta cu mândrie tricolorul Franţei.
