În meseria asta a noastră, foarte păcătoasă în opinia unora, am învăţat să nu avem prea multe certitudini. Am învăţat să punem mereu lucrurile la îndoială, să ne întrebăm şi să verificăm tot timpul informaţiile, să despicăm firul în patru, ba uneori în patruzeci şi patru, tocmai în ideea de a afla cât mai exact cum se prezintă situaţia.
Am trăit şi am văzut prea multe ca să mai credem în ce spune un oficial sau altul. Sau, dacă preferaţi un limbaj de cartier, ca să mai punem botul la vrăjeală. Este şi motivul pentru care nu credem că fabrica Lactate Brădet este sursa îmbolnăvirii bebeluşilor din Argeş. De acord că într-un lot de brânză de vaci produsă aici a fost depistată bacteria E-coli, dar punem la îndoială faptul că infestarea s-ar fi produs la fabrică, date fiind condiţiile de lucru şi tehnologia de pasteurizare a laptelui care respectă normele europene.
Drept urmare, nu suntem de acord cu declaraţia repezită a ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, care, în cursul zilei de luni, supus, probabil, unei presiuni mediatice formidabile, a făcut foarte rău fabricii de lactate din Curtea de Argeş. Continuarea o ştiţi: lanţurile de magazine şi-au retras produsele „Brădet” de la comercializare, patronul fabricii a anunţat cu lacrimi în ochi că opreşte producţia şi peste 60 de oameni trăiesc acum cu spaima că vor rămâne fără locuri de muncă.
Cât mai contează acum că unii oficiali şi-au nuanţat ulterior afirmaţiile?! Că au spus că de vină ar putea fi manipularea brânzei la desfacerea în magazine, sau că inspectorii sanitar-veterinari ar fi trebuit să prezinte, concomitent, şi rezultatele analizei altor loturi de produse „Brădet”, pentru corectitudinea informaţiei! Că părintele unui copil internat la „Marie Curie” i-a spus unui reporter că ăla micu’ nu a consumat niciodată produse de la „Brădet”, ci supă şi lapte praf (oare ce marcă de… multinaţională era?)! Ce mai contează toate astea?! Nu prea mai contează.
Bulgărele aruncat de un ministru prea grăbit să iasă în presă fără să pună cap la cap toate datele problemei s-a transformat în avalanşă. Acum o altă fabrică a judeţului e în prag de dezastru. O altă marcă a Argeşului e posibil să dispară. Şi iar venim şi ne întrebăm: nu asta se vrea, domnilor?! Nu aici trebuie să se ajungă cu toate fabricile şi brandurile judeţului?!
Ne este încă vie în memorie isteria produsă de aşa-zisa gripă aviară. Un simplu zvon a fost suficient atunci ca oamenii să fie puşi să-şi omoare toate găinile din curte. Vreo doi ani n-a mai mâncat nimeni carne de pui autohtonă, ci doar din import; erau acele păsări umflate artificial de cine ştie câte concentrate. Ne-amintim cum, tot atunci, mâncau producătorii pui în pieţe, încercând să le demonstreze oamenilor că bietele păsări nu au nicio gripă. Degeaba! Probabil că aşa va fi acum şi cu produsele „Brădet”.
Încercăm să ne păstrăm calmul şi să nu ne lăsăm impresionaţi de lacrimile din ochii patronului Marius Badea, care nu crede că fabrica lui se va mai reabilita vreodată. Revenim şi spunem că în meseria asta a noastră, foarte păcătoasă în opinia unora, am învăţat să nu avem prea multe certitudini. Drept urmare, nu putem fi siguri în legătură cu soarta Lactate Brădet. După cum nu suntem siguri nici că ministrul Achim Irimescu merită să mai fie ministru. Eu, unul, l-aş trimite cu vaca…
Autor: Gabriel Lixandru
