Am bunul obicei de a trece aproape săptămânal pe la părinţi şi de a le duce cele necesare. Înainte cu o zi sau două de a ne revedea, vorbim la telefon, iar ei îmi spun ce să le cumpăr. Lista lor e plină cu medicamente. Aşa că fac tot ce pot pentru a le procura. La ultima convorbire telefonică, am aflat că vecinul lor, bătrân şi el, este grav bolnav. Are leucemie şi o pensie de câteva sute de lei. Am vorbit şi cu el la telefon şi l-am auzit cum îi înjura şi blestema pe doctorii care i-au spus că suferă de o asemenea boală. Bietul om ar fi preferat să trăiască şi să moară liniştit decât să afle cruntul adevăr. Ţăranul ar fi preferat credinţa că este sănătos, nu certitudinea bolii. Bănuiesc că în aceeaşi situaţie se află şi părinţii mei, ca de altfel majoritatea bătrânilor acestei ţări, cu pensii de câteva sute de lei. Drept care, fiecare om are în viaţa lui clipe când adevărul, acest veşnic căutat, îi stă în faţă, îi vorbeşte şi i se arată. Fiecare dintre noi are momente în care conştiinţa se identifică complet cu persoana, iar adevărul apare ca o certitudine, nu ca expresie a unei credinţe.
Prin urmare, certitudinea actuală este dată de conştiinţa faptului că politicienii nu au o altă identitate de sine decât pe cea de grup. Aceşti indivizi trăiesc prin forţa grupului din care fac parte, nu prin valoarea personalităţii proprii. Klaus Iohannis a fost ales preşedinte de ţară pentru că se trage din vechii saşi, nu pentru că ar fi cine ştie ce mare caracter. Aş putea spune că dimpotrivă. De altfel, sunt mulţi ca el. Ei reprezintă elita. Un tip de elită de pradă. Victor Ponta, când şi-a dat seama că nu e nimic de unul singur, a început să facă valuri în PSD. Ce ar reprezenta Daniel Constantin fără grupul din care face parte? Un om obişnuit, ca noi toţi. Dar nu, el este un lup tânăr care trebuie să facă parte din haită. La fel a procedat şi Traian Băsescu. Când fostul preşedinte şi-a dat seama că va pleca de la Cotroceni şi nu va mai reprezenta nimic, şi-a făcut partid politic. El în sine, aflat în interiorul fiinţei sale, nu înseamnă nimic. Or, aceşti barbari iconoclaşti tulbură viaţa socială abia constituită pe fundamente democratice sub cuvânt că ei, orbiţi, ne-ar putea face să vedem adevărul lor. Nişte barbari care sting vechi simboluri prăduiesc pădurile şi bogăţiile pământului, iar în locul lor ne oferă cea mai sălbatică luptă pentru putere, gură şi gâtlej, pentru pântece, pentru toate idealurile căpătuirii. Nu o spun cu răutate pentru a exprima un partizanat politic. Nu am niciun motiv în sensul acesta, pentru că nu fac parte din niciun partid politic. O spun pentru că m-am săturat de această elită de pradă, care s-a lepădat de tot ce e sfânt şi zdrobeşte orice stavilă morală cu o uimitoare lipsă de scrupule. Şi aceasta nu doar în cazul câtorva indivizi dezechilibraţi, ci aproape a întregii noastre clase politice. Iată cum am ajuns să trăim o adevărată nevroză socială, iar, după cât se ştie, o asemenea nevroză trebuie să parcurgă zeci de ani pentru a se lecui. Ea se aseamănă foarte mult cu leucemia vecinului părinţilor mei.
Dar să revin la vizitele mele săptămânale la părinţi. Deci, la ultima vizită m-am scotocit prin buzunare şi mi-am dat seama că nu am bani suficienţi pentru a le cumpăra bătrânilor ceva mai consistent. Cu nădejde în suflet însă, m-am îndreptat totuşi spre piaţa oraşului. Nu am acordat niciodată banilor o atenţie prea mare, dar, în drum spre piaţă, mi-am dat seama cât sunt ei de necesari în momentele importante ale vieţii. Este cunoscută zicala românească „strânge bani albi pentru zile negre!”. Luând aminte la această zicală, românul munceşte o viaţă şi îşi pune deoparte o anumită sumă de bani pentru a fi restituită mai târziu, la bătrâneţe, sub formă de pensie. Prin comportamentul lui, aşadar, avem o dovadă de civilizaţie. El pune bani albi pentru zile negre, iar statul întotdeauna l-a încurajat şi i-a protejat această dorinţă. Dar, astăzi, acelaşi stat îşi bate joc de pensia lui. Cum putem înţelege altfel recomandarea FMI ca pensiile să nu fie majorate, dacă nu sub semnul „bolii de politicianism” de care suferim de zeci de ani? Mergând spre piaţă, aşadar, am văzut un stand plin cu cărţi despre tot felul de poveşti cu tentă moralizatoare, satirice, deşucheate şi pornografice. Dar după nişte volume mari, cu copertele din carton gros, era căzută o cărticică al cărei titlu mi-a dat de gândit. Era „Ghid prin imperiul morţilor”. Mi-am dat seama că acest ghid este cu adevărat de folos părinţilor mei, pentru că pensia tatei este una de mizerie, iar medicamentele de care are nevoie ori nu se găsesc, ori el nu are bani să le cumpere. Toate acestea şi multe altele mai puţin ştiute de mine l-au făcut să piardă bucuria de a trăi. Printre multe alte nelegiuiri ale politicienilor, aşadar, se află şi uciderea speranţei de viaţă a bătrânilor noştri. Am scos banii din buzunar şi i-am dat pe ghidul respectiv. Şi sunt mulţumit că am putut să le mai cumpăr părinţilor, pe lângă medicamente, şi încă ceva de care sigur se vor bucura.
Gheorghe SAVU
15 Comentarii
Dora
Ar fi bine ca pensionarii sa-si verifice dosarele de pensie pentru ca la unele case se fura ca in codru. Pensionarii au fost furati si de contabilii de la intreprinderi si de lucratorii de la unele case de pensii. Uitati-va pe internet!
papam
O iubesc pe Dora
adrian
dute cu ia acasă,
pensionarul
Cum iau furat au luat iei bani acasă din bugete cum au făcut asta. Au luat mâncare si băutură pe bani noştri. Pensia se duce la iei? Au fost in tari străine cu bani de pensie. Cum este posibil Dora? Explică-mi si mie ca nu înțeleg, cum este posibil.
Puiu
Dragul meu prieten papam, adrian ,pensionar,etc. Ma gandeam ca nu apari astazi si chiar eram dezamagit. Dumnezeu ni te-a dat sa avem grija de tine! Cred ca esti foarte incantat si impresionat de acest editorial al domnului Savu. NIci nu se poate altfel. Sa nu ramai iar mirat de ce acest editorial ca o sa fie citit de mii de oameni. Sa nu te mai necajesti ca alti editorialisti au accesari mult mai putine. Comentariul tau semnat ” puiu” la editorialul ” Preotul politician ” mi-a intarit convingerea ca nu esti ceea ce vrei sa pari si ca mai mult faci pe prostul decat esti! Iarta-ma ca te intreb,tu ai parinti? Ai grija de ei asa cum are domnul Savu? E posibil sa aiba ei grija de tine, dar nu ma grabesc sa cred asta. Cred ca te simti minunat ca iesi in evidenta cu atatea comentarii. Ramane sa-mi spui tu daca gresesc sau nu! Salariu tau de contabil iti permite sa strangi „bani albi pentru zile negre”?Domnul Savu are dreptate in ceea ce priveste conceptia politicienilor in privinta batranilor si cred ca nelegiuirile acestora ucid speranta batranilor nostri si indraznesc sa spun, a romanilor in general. Mi-e teama ca ” Balena albastra ” gaseste teren prielnic in Romania si vad ca” Argesul” trage deja semnalul de alarma. Dar nepasarea romanilor iti da impresia ca se apropie din ce in ce mai mult de nesimtire si le-a atrofiat simtul civic. Numai asa imi explic lipsa de reactie in cele mai multe cazuri. Domnul Savu spune: ” m-am săturat de această elită de pradă, care s-a lepădat de tot ce e sfânt şi zdrobeşte orice stavilă morală cu o uimitoare lipsă de scrupule”. Inteleg, ca si eu sunt de aceeasi parere, dar nu actionam in niciun fel , sumtem comozi si neimplicati, dar de vaitat suntem primii. Ce zici „zoro”?
Puiu
Erata :suntem nu sumtem si fara „ca ” la „editorial ca o sa fie”. Asta pentru vanatorii de greseli care fac pe desteptii !
Mihaela
Domnule, mi-ati dat mult de gandit in ceea ce priveste pe parintii mei. Va multumesc
Profesor
in curand o sa avem nevoie de un ghid de a merge prin tara, pentru ca ne-am vandut pamantul strainilor
Elena Delia
In curand vom avea nevoie de pasaport pentru a colinda prin Romania.
ITIC
„Paşaportul” pentru Românii din România este împământenit de mult, acest lucru nu este o noutate. Fiind atât de uzual, nimeni nu a băgat de seamă, că fără el românii nu se pot descurca în ţara lor.
„Paşaportul” care deschide graniţele şi uşile se numeşte şpaga cea de toate zilele, sub denumirea oficială purtând numele de mită.
„Paşaportul de Argeş” este foarte necesar la angajare, făr de el nu te angajează nimeni în judeţul Argeş. Aşa cum bine au sesizat nenumăraţi cititori în articolele anterioare, nici măcar pentru un post de contabil sau femeie de servici în sistemul de educaţie argeşean nu poţi ocupa postul fără paşaport corespunzător.
Şi cum totul pleacă de la educaţie este normal ca „paşaportul” să fie necesar la angajare şi la diverse alte instituţii arge;ene, precum Poliţie, Tribunale, Parchete, etc., că ăştia n- or fi mai proşti decât cei de la educaţie.
„Paşaportul de Argeş” are o greutate variabilă în funcţie de ce uşă vrei să deschizi, ajungând de multe ori ca deţinătorul de paşaport să aibă probleme cu coloana.
Cei puţini care nu deţin şi nu utilizează „Paşaport de Argeş” sunt consideraţi nebuni, că doar nebuni sunt consideraţi cei ce fac altceva decât majoritatea.
Puiu
Domnule ITIC, m-aţi pus în încurcătură! Cu permisiunea dvs. am putea extinde la Paşaport naţional sau Paşaport de România? Dacă sunteţi de acord o să avem foarte multe graniţe, şi-atunci va întreb: Nu trebuie sa angajăm şi personal, adică vameşi sau vămuitori ? Dilema mea constă în faptul ca nu ştiu dacă vameşii vămuiesc sau nemuiesc, Aici e temerea mea! În ambele situaţii, tot ei câştigă şi noi tot nu scăpăm
P.S. MI-a plăcut comentariul dvs. şi de aceea am intervenit.
Puiu
Vă mulţumesc domnule Savu ca mi-aţi spus ca apar articolele şi pe site-ul ” Ziare pe net „! Am verificat şi chiar am vrut să fiu primul care face un comentariu. Şi l-am făcut la cel de Miercuri 13:4, la acest editorial. Acum e posibil să vă citească oricine din ţară şi să vadă că ” Argeşul ” este un ziar bun, serios, cu intenţii bune, independent politic. Sunt sigur că veţi avea succesul pe care-l meritaţi şi chiar vă doresc acest lucru. Eu trebuie să fiu mai atent şi să analizez dacă mai pot comenta sau nu! Poate că este un avantaj că pot comenta şi părerile unor analişti politici şi jurnalişti, la care nu am avut acces până acum. Rămâne de văzut!
Savu Gheorghe
Puteți comenta fără probleme. Uneori, chiar vă invidiez. Aș avea, totuși, o rugăminte. Să fiți sincer și, atunci când se impune, vă rog să-mi atrageți atenția. Știu că o veți face cu eleganță. Am nevoie de un martor al conștiinței mele. Va mulțumesc!
Puiu
ei puta vei si tu
Puiu
Puiu
28 martie 2017 at 8:28 am
Măi „Puiu”, măi cocoşel, tu nu poţi să scrii un cuvânt corect, dar o propziţie din cinci cuvinte! Du-te la şcoală, că ai de făcut ” ştate” de plată, iar dacă-ţi place să-ţi zici Puiu, la inceput trebuie s-o faci cu literă mică! Pentru tine nu e greu ,eşti obişnuit , ce pana ta! Apoi văd că abia ai ajuns la rangul de puţă, eclozatule!