Consult zilnic la cabinet între 30 și 40 de pacienți care vin cu o patologie foarte variată. Din cauza sărăciei, a nerespectării unor minime noțiuni legate de igienă, a etilismului cronic, a miserupismului ostentativ și a credulității cu care se recurge la tratamente empirice tembele, românii fac boli care nu se prea întâlnesc prin Europa.
Are 17 ani și este un handicapat funcțional tipic. Se hlizește permanent, este îmbrăcat ca o sorcovă, iar când vorbește emite niște sunete mormăite din care nu se înțelege mai nimic. Ne-a spus că învață la o școală „pentru a doua șansă”. L-am întrebat ce fel de școală este asta. Și-a ridicat privirea blegoasă de pe ecranul smartphonului, a dat a pagubă din cap și a grăit: „Adică, una la care ne ducem cei mai proști, care vrem să vagabonțim și să trecem anu’ ca gâsca prin apă. Dacă nu beau patru doze de energizante pe zi, aș dormi permanent!” Sărmanul!
Un sexagenar căruia din cauza emoției îi tremura bărbia și se bâlbâia, mi-a spus: „Dom’ doctor, mi-a mai dat Dumnezeu o puță la bătrânețe, dar a proptit-o chiar lângă gaura curului”. S-a dezbrăcat și i-am văzut bazaconia: pe o fesă îi crescuse în câțiva ani o formațiune tumorală de forma unui ardei capia, lungă de 6-7 centimetri. „Am venit să mi se spună dacă este vorba de un cancer.” „Nuu?” „Atunci, o las dracu’ acolo, că mor de frica unei operații!”
Tot sexagenar, fierar betonist. Cu litere scălâmbe și-a tatuat singur pe coapse numele primelor sale „gagici” din vremea burlăciei: Marga și Ioana. Iar pe antebrațul stâng trona Lenuța: „O nevastă de milioane”!
59 de ani, sculer-matrițer. Ani de zile a băut câte un litru de țuică pe zi, a fumat la greu, s-a alimentat pe apucate, a fost internat „la nebuni”, pentru dezalcoolizare. Analizele de sânge dovedesc faptul că are hepatită cronică evolutivă spre ciroză. În gură nu mai are niciun dinte. În primăvara asta pielea s-a înroșit ca la racul fiert și a devenit rugoasă, imitând broasca râioasă. Diagnostic fără dubii: Pelagră.
Domn’e doctor, numai din cauza supărării mi-a crescut negu’ ăsta negru pe nas. Mă jelesc toată ziua. Ai mei copii lucrează prin țări străine. Le-am spus la telefon adevăru’: să știți că tac-tu și-a găsit pe una din sat, acuma la bătrânețe. Nu-i ajunge că toată viața a fost un stricat. Fi-mi-ar scârbă! Al dracu’, râde și îmi povestește că asta îi bagă limba și țâța în gură! Sunt pierdută. Popa din sat mi-a spus că i-a făcut farmece nebuna asta și din așa ceva nu se mai scapă!”
Și el, tot un sărman.
