Ani de zile, am semnat editorialul în prima pagină a prestigioasei reviste „Pagini Medicale Bârlădene” cu supratitlul „România reală văzută de dr. Viorel Pătrașcu”. A fost onorant pentru mine, în situația în care printre colaboratorii permanenți era și uriașul intelectual, profesorul universitar Ovidiu Drimba.
Am avut semnale că genul de eseuri dulci-amare, necosmetizate în niciun fel, despre realitatea românească, erau citite cu interes de corpul medical din toată țara, dar și de profesorul care a dorit să mă cunoască.
Trist este că, la modul general, lucrurile nu merg în niciun domeniu spre bine. Tranziția României spre nimic continuă, Dumnezeu știe până când. Iată doar o dovadă: „Dom’ doctor, io am 73 de ani și, în viața mea sau a strămoșilor mei, noi ne-am tratat pentru orice boală doar cu leacuri băbești.
Nevasta, care-i de-o vârstă cu mine, are multe pete negricioase pe față. Cred că de la soare, că a fost ceapistă. Iar după ce s-a pensionat, stă toată ziua prin grădină. Ea se dă cu un amestec de cătină cu mentă. N-o ajută, dar… merge înainte. Io m-am trezit că m-a apucat o mâncărime, să mă iertați pe la vintre și între picioare. M-am gherăit până au apărut niște răni de curgea sânge, dar nu mă ușura deloc. Atunci, am luat niște căței de usturoi românesc, din ăia de anu’ trecut. I-am pisat până s-au făcut ca o cremă, ca un mujdei și, în loc să-l dau pe un pui de găină fript în ceaun, l-am întins bine pe coițe.
Mâncătoria de piele a trecut în usturime, de-am crezut că-mi sar mințile și am dat-o în plâns. Nevastă-mea mi-a zis să nu mă spăl timp de șase ore și am făcut chiar așa. În ăst timp, au apărut în locul ăla zgăibi, coji și răni. Bine că n-am avut benzină și motorină că mă dam și cu alea. Asta e! La bătrânețe toate nebuniile vine peste om!”
Ce să mai comentez?!
