Adeseori sunt întrebat de pacienți, de prieteni și de medici de alte specialități care este la acest moment situația bolilor venerice în țara atâtor șmecheri și interlopi. Păi, este suspect de bună, de parcă plaiul mioritic ar fi un fel de grădina raiului unde femeile sunt preacucernice, iar bărbații ori sunt impotenți, ori îngeri sau uși de biserică. Înainte de evenimentele ciudate din decembrie ’89, eram campioni europeni la numărul cazurilor de sifilis și alte boli transmise sexual. Să se fi schimbat dintr-odată situația chiar în așa fel încât la cabinetul unde lucrez să nu am cu anii măcar un caz să îl prezint studenților mediciniști care fac practică la noi? Nici vorbă!
Cu siguranță mulți o pățesc, dar nu se prezintă la un cabinet de specialitate. Bărbații din pudoare, pentru că citesc pe ușă că specialistul este uneori o femeie. Cât despre prostituate, acestea nu vin niciodată din proprie inițiativă la un venerolog, fie femeie, fie bărbat. Pe vremuri erau aduse de milițieni. Parșivenia sifilisului este că leziunile nu dor și în 10-14 zile se vindecă spontan, fără niciun tratament. Doar pățitul poate transmite boala, uneori la parteneri multiplici ce practică vagabondajul sexual. Într-o asemenea situație, după câteva săptămâni, boala reizbucnește (sifilis secundar) în zona genitală, pe palme și pe tălpi, pe abdomen și în cavitatea bucală. Un alt semn prezent uneori este căderea bruscă a părului din pielea capului și din sprâncene. Apoi, un alt aspect ține de credulitatea și primitivismul multor conaționali. Se tratează după ce se informează pe internet și primesc din farmaciile noastre orice antibiotic fără a prezenta o rețetă asumată și parafată de un medic.
În situația în care clerul și destui parlamentari s-au opus ca prostituția să fie legiferată, în România se face sex ca la balamuc, oriunde și oricând. Șoferii profesioniști sunt categoria socială cea mai expusă. Iar numărul proxeneților ce fac legea pe piața sexului în țară și în străinătate a crescut de la an la an. 100.000 de românce se prostituează în Europa.
Pe la începutul anilor ’90 m-a abordat pe stradă un potențial întreprinzător. „Domn’e doctor, știu că vă ocupați de venerice. Dacă se legiferează prostituția deschid un bordel de clasă. Aș vrea ca fetele să fie consultate periodic. V-ar surâde? Ne umplem amândoi de bani!”
