Nu este niciun secret: raţiunea existenţei oricărui partid este accederea la putere. Oricum! Ori prin forţe proprii („Prin noi înşine!”), ori prin ceea ce a intrat deja în vocabularul politic – prin partide-balamale. Partide-balamale sunt socotite acum USR şi Plus, sau logodna de conjunctură – „UP”. Nu contează aritmetica voturilor! Cine se uită pe bilanţul ultimelor alegeri va vedea că ascensiunea, în Parlament şi în Guvern, a acestor două partide cu care PNL a făcut frăţie de dreapta nu este nicidecum justificată de numărul votanţilor.
Cum-necum, astăzi, în România, spaţiul public este abuzat de un tărăboi politic, unul care n-are nimic comun cu interesul naţional, cu „interesul românilor”, cum îi place lui Câţu să spună, utilizând parcă un limbaj din Caragiale, nu dintr-o „noapte furtunoasă”, ci din „zile furtunoase”, când politicianismul a atins cote inimaginabile. Pe când, de departe, se vede siluirea realităţii, premierul face afirmaţii ce vor să ascundă derapajul în care a intrat ţara. Iar ţara are altă agendă decât frecuşul Barna-Cioloş-Câţu! Orb să fii, dar tot afli realitatea, iar aceasta este dramatică: a scăzut nivelul de trai, veniturile populaţiei nu mai pot acoperi creşterea preţurilor la bunuri şi servicii de primă necesitate, plata unor facturi la energia electrică şi la gaze. Se vorbeşte despre „populaţie vulnerabilă” şi se crede, de către aceşti politicieni cu capu-n nori, că aceasta ar fi într-un procent foarte mic. Aş! Dacă s-ar uita la un test, cum este coşul zilnic al românului, s-ar vedea degringolada. Spaţiul public a devenit un haos: unii strigă la alţii că nu respectă legea – şi acesta este etajul politic – iar mass-media declamă, de zile întregi, cu cifre, cu grafice, cu sondaje, declinul – nu numai politic, ci şi cel administrativ şi social. Pe cine mai interesează, cu adevărat, starea naţiunii? Vorbe mari!!!
Câţu, cu un comportament de „Big Brother” în PNL, depersonalizează partidul Brătienilor, pierde substanţa brătienistă, se debranşează de la România profundă. Când diabolizează PSD, numindu-l duşmanul românilor, pare a urma „cele două minute de ură” ale „Partidului Interior”, din „1984”, al lui Orwell. Planul de investiţii Saligny – devenit mărul discordiei – este văzut, chiar şi de către colegii userişti, ca o monedă de schimb pentru a cumpăra primarii – cât mai mulţi! – pentru alocări discreţionare, cadouri de partid… Aţi mai auzit ceva de PNRR, de reconstrucţie şi rezilienţă, de aşteptatele fonduri UE pentru proiecte de dezvoltare a ţării, de proiectul „România educată”, de măsuri serioase anti-Delta care a luat cu asalt secţiile ATI, devenite insuficiente? Este un fel de politică paralelă cu realitatea, desconsiderată la modul cel mai josnic! Este, într-un fel, ca în acea piesă de teatru care a avut o istorie ciudată: „Blonda, chioru şi piticu”. Despre ea s-a zis că este ceea ce… nu pare a fi. Regizorul a susţinut, după interzicerea ei, că „în ţara în care trăim noi, suntem şi blonzi şi chiori şi pitici”. Apropo, ca să spulbere orice… apropiere, Băsescu a fost de acord, după interzicerea ei, la sala Dalles, ca piesa să fie jucată la Cotroceni!…
Mi-l închipui pe Câţu ca fiind, în aceste zile, titular la „Ministerul Adevărului” al lui Orwell („1984”). Acolo, în acel teritoriu al absurdului, găsim aceste rânduri: „Ai putere atunci când rupi conştiinţa omului în bucăţi, iar bucăţile vii le rearanjezi în forme noi, pe care tu însuţi le hotărăşti”. Cam asta se petrece în spaţiul public.
