Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, în ziua de 22 iulie 2021, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului împreună cu publicistul Radu Petrescu Muscel, a organizat o Expoziție de fotografie, marcând 135 de ani de la nașterea Preotului Gheorghe I. Cotenescu.
Evenimentul s-a desfășurat în sala de ședințe a Protoieriei din municipiul Câmpulung Muscel.
La eveniment a fost prezent părintele Ovidiu Marian Vlăsceanu, Consilier Cultural și Comunicații Media, care a deschis evenimentul. A fost transmisă Părintească Binecuvântare a Părintelui Arhiepiscop Calinic, fiind subliniate câteva date importante din istoria românească: 500 de ani de la primul document în limba română: Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului, dar și prăznuirea a 500 de ani de la mutarea la Ceruri a Sfântului Neagoe Vodă Basarab, ctitor al monumentalei Catedrale din Cetatea Basarabilor, dar și autorul Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie.
Cu acest prilej a fost citit și mesajul arhieresc transmis la acest eveniment:
„Preotul profesor Gheorghe Cotenescu, de la a cărui naștere, anul acesta, în 4 iulie, se împlinesc 135 de ani, a fost unul dintre străluciții reprezentanți ai clerului românesc ortodox de altădată, prin cultură, vocație misionară și statură morală.
Secretar şi prieten apropiat al lui Nicolae Iorga, preotul Gheorghe Cotenescu a fost profesor, compozitor și publicist; în timpul Primului Război Mondial a slujit ca preot-militar și a participat la 54 de bătălii; a fost deputat de Muscel, între 1931-1932 şi profesor la Seminariile Câmpulung-Muscel, Curtea de Argeş şi Cernica-Ilfov, unde i-a avut printre elevi pe patriarhii Bisericii Ortodoxe Române Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu.
S-a nãscut la 4 iulie 1886 în com. Isvoarele din județul Dâmbovița ca descendent al unei vechi familii muscelene și a urmat, între 1898-1905, seminariile din Curtea de Argeș și Central din București. În timpul anilor de seminar s-a remarcat ca un elev foarte talentat și iubitor de muzică, mentor fiindu-i cunoscutul profesor și compozitor Ion Popescu-Pasãrea. După încheierea studiilor medii, a frecventat în paralel cursurile Facultãții de Teologie și ale Conservatorului din București; în timpul studiilor universitare a participat la o seamă de activități culturale în cadrul unor societăți specifice epocii: Societatea Studenților Teologi, Liga Culturală etc., care aveau ca scop predgătirea terenului pentru realizarea Marii Uniri.
Dupã examenul de licențã a lucrat ca pedagog și secretar la Seminarul Nifon din București. După căsătorie, în iunie 1912 este hirotonit preot pe seama parohiei Conțești-Muscel, de unde se transferã în aprilie 1913 în nou-înființata parohie Stoenești. Și-a dedicat viața misiunii preoțești, luminãrii spirituale a satului și ridicãrii unei noi biserici, potrivită cu vremurile de la începutul veacului trecut.
În timpul Primului Rãzboi Mondial a fost mobilizat ca preot confesor, fie în spitale de evacuare, fie în spitale de contagioși, iar dupã armistițiu în Regimentul 9 Vânãtori, cu care a participat la campania din Basarabia, Transilvania și Ungaria; prin urmare a fost mobilizat în ambele campanii militare din anii 1916-1919. Caracterul și meritele sale au fost descrise în caracterizãrilor superiorilor, fiind recunoscute prin ordinele și distincțiile militare, apoi și prin înaintarea la gradul de cãpitan asimilat.
Înapoiat din rãzboi în toamna anului 1919, și-a dedicat viața misiunii preoțești și vieții de familie. Mulțumită pregătirii intelectuale, între 1 septembrie 1919 și 1 aprilie 1924 a funcționat ca învãțãtor în comuna Stoeneși-Muscel. În 1924 a luat examenul de capacitate și respectiv de maestru de muzicã, fiind numit profesor de Muzică psaltică și vocală la seminarul din Huși (1 aprilie – 1 septembrie 1924), apoi la Seminarul Orfanilor de Rãzboi “Patriarhul Miron Cristea” din Câmpulung-Muscel, unde profeseazã pânã la incendiul din mai 1934, care a dus la desființarea seminarului câmpulungean. În această situație, a predat Muzica la Seminarul “Chesarie Mitropolitul” din Buzãu, apoi doi ani (1934-1936), la Seminarul “Neagoe Basarab” din Curtea de Argeș. Rezultatele obținute și bunul nume de care se bucura în învãțãmântul teologic seminarial l-au recomandat pentru catedra de muzicã bisericeascã a Seminarului Monahal din Mănăstirea Cernica, condus de arhimandritul Chesarie Pãunescu (septembrie 1936 – noiembrie 1940). Din 1940 s-a dedicat integral parohiei, pânã la pensionarea forțatã survenitã în 1959. În pastorație, a ostenit pentru ridicarea unui nou sfânt locaș, pe o temelie turnatã încă din 1893, pe terenul donat de viitorul sãu socru. Deteriorarea vechii bisericuțe în urma luptelor din 1916, l-au determinat sã inițieze chiar de pe linia frontului primele liste de subscripție, mergând, dupã 1919, în întreaga țarã, pentru strângerea de fonduri. Este semnificativã în acest sens propria mãrturie din 1933: „M-aș simți ușurat de singura dorințã pe care o mai râvnesc vieții de la mila Providenței, sã vãd ridicatã pe aceastã frumoasã vale a Dâmboviței, în Stoeneșii Muscelului, aceastã Bisericã ocrotitoare a aducerii aminte de gloria strãbunã înfrãțitã cu lupta marelui rãzboi de reîntregire”. Temelia a fost sfințitã în septembrie 1929, apoi s-a lucrat 10 ani, în condițiile grelei crize economice, prin care trecea țara. Visul sãu ctitoricesc s-a finalizat pe 8 octombrie 1939, la târnosirea bisericii, care a fost transmisã la postul de radio național. Sfânta slujbă a fost condusă de patriarhul Nicodim Munteanu.
În perioada interbelicã a făcut parte din cercul de intelectuali care anima viața culturalã a orașului Câmpulung-Muscel, alături de scriitori și profesori musceleni, precum frații Tudor și Mihail Mușatescu, profesorul Gh. Șapcaliu și alții. A fost un admirator, colaborator și prieten apropiat al marelui savant Nicolae Iorga, cu care a purtat corespondențã și pe care l-a gãzduit la Stoenești. A fost invitat de marele istoric, în calitate de conferențiar, la Universitatea de varã de la Vãlenii de Munte, unde a ținut peste 10 conferințe privind istoria muzicii. A publicat articole în diferite ziare și reviste interbelice, pe diverse teme și cu puncte de vedere originale. A compus diverse lucrãri muzicale bisericești, în Noul Idiomelar, alcătuit de profesorul I. Popescu-Pasãrea, fiind publicată Slava laudelor, pe glasul VI, de la Slujba Tãierii Capului Sf. Ioan Botezãtorul.
Părintele Gh. Cotenescu a cunoscut și zile amare la începutul regimului comunist, asemenea altor intelectuali și preoți români. A fost arestat în martie 1949 pentru sprijinirea luptătorilor anticomuniști din munții Muscelului, conduși de colonelul Gh. Arsenescu. A fost torturat în beciurile Securitãții din Pitești, fiind condamnat prin sentința Tribunalului Militar nr. 478 din 11 mai 1950, după 14 luni de anchetă. După eliberarea din detenție, a cunoscut felurite necazuri și umilințe, care nu au reușit să îngenuncheze credința în Dumnezeu și în dreptatea Lui. A trecut la Domnul în 1965, lăsând în urmă o amintire luminoasă și un nume binecuvântat. Veșnică să fie pomenirea lui!”
Publicistul și scriitorul Radu Petrescu Muscel, a adus mulțumiri Întâistătătorului Eparhiei pentru cuvântul complet, în care a fost descrisă viața și activitatea preotului Gheorghe I. Cotenescu. A prezentat expoziția fotografică, vorbind despre locurile în care au avut loc vernisări, precum și ecourile care au fost în presa vremii! De asemenea, a subliniat rolul pe care îl avem, noi, cei de azi, de a duce mai departe această moștenire culturală și spirituală pe care o avem, aducând cinste moșilor și strămoșilor noștri!
(știre preluată de pe pagina oficială a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului)
Foto: Cristian Gheorghe și Andrei Georgescu
