Ne retragem din faţa puhoaielor, apoi din faţa caniculei, scăldaţi în ştiri care mai de care mai spăimoase. La radio, pe micul ecran, dar mai ales pe internet. Miroase a război la Marea Neagră. Ucraina ar fi ajuns la o datorie „suverană” pe care ar fi cumpărat-o cel mai bogat miliardar american. Cum vine asta să „cumperi” o datorie? Ca să faci ce vrei tu în ţara aia. Ne-am îndatorat atât de mult şi noi că ne vine rândul. Să fim cumpăraţi – zice Cosmin Guşă.
Mă las păgubaş de asemenea iznoave. Mă întorc la ciobanii mei de la munte, retraşi şi ei, ca-n fiecare vară, la golul alpin. Că aici e temperatura prielnică pentru făcut brânza de burduf. Şi cu brânza asta e o dandana. Pe vremurile alea socialiste, Belu, directorul de la Pajişti, ridicase la Marginea o stână nouă, fiindcă cea veche sta să se prăvale. Sigur, n-o ridicase el, ca şi drumul de maşină făcut până aici, ci cu lucrători angajaţi la o instituţie a statului, care avea menirea să amelioreze păşunile montane.
Contrar aşteptărilor, baciul Căpuşe nici n-a vrut să audă de stâna cea nouă, ci şi-a aşezat sălaşul tot în cea veche. De ce? Simplu! În noua stână nu se poate face şi păstra brânza de burduf. N-asigură temperatura potrivită din cauză că este învelită cu tablă. Aşa o fi, dar de ce nu-i pun acoperiş de şiţă şi să proceseze aici brânza, cum o făceau bătrânii noştri? Asta e întrebarea care-l frământă şi pe primarul Vasile Preda, care a „moştenit” o stână „impracticabilă”. Dar, după ce va pune în funcţiune şi al doilea puţ forat pentru apă, în Lungăni, la Verneşti – că cele vechi s-au surpat – se va ocupa şi de stână. Acum, după Marginea, urcă al doilea cipor de oi, la Clăbucet. De urcat urcă el, dar mai mult ca altădată ciobanii au probleme cu Moş Martin.
Nici n-au apucat bine să ajungă sus, îmi spunea unul dintre cei ce înfruntaseră două zile de ploaie mocănească, apăsată, că s-au şi trezit cu ursul. Mai, mai să creadă că le-a luat urma de cum au început să urce pe braţul Iedu, aşa de repede a vrut să se înfrupte din oile zgribulite de frig. Noroc că au băgat câinii de seamă şi l-au luat la rost. Dar nu mai ştiu ce s-a mai întâmplat în continuare, că telefonul baciului nu răspunde. N-are, probabil, semnal peste tot. Bine că au răspuns cei de la Sibiu, când a făcut o criză de rinichi şi au trimis urgent elicopterul după el. Aşa a scăpat de durerile cumplite şi poate chiar de moarte, fiincă a fost operat imediat.
La urma urmei, şi noutatea urcă muntele. Sub diverse şi complexe înfăţişări. Moderne. După radio, telefonul, de pildă. Băieţii de la Marginea şi-au montat şi nişte panouri solare să aibă curent electric. Şi au! Dar cu ursul n-au rezolvat-o. Şi nu doar aici, că muntele-i totuşi locul lui dintotdeauna. Dar, dacă i-au tăiat la ras pădurea, i-au umblat la izvoare, ca să construiască microhidrocentrale, dislocat, a coborât şi ursul în sat. Ba chiar la oraş. Zilele trecute, îmi spunea un prieten din Braşov, s-a dat alertă pe telefon că ursul se află pe strada Cibinului. Odată alertaţi, copiii ce credeţi că au făcut? Au dat şi ei buzna în stradă, să vadă ursul.
Sub presiunea urşilor, ajunşi, iacă-tă, şi-n oraş, ar trebui să ne mişcăm şi noi. De fapt, nu noi, ci autorităţile, că a lor este treaba. Se tot zvoneşte că va apărea o lege care să reglementeze convieţuirea noastră cu Moş Martin. Care, tot datorită unei legi – protecţioniste şi normale până la un punct – s-a înmulţit peste poate. E nevoie, deci, de o lege care s-o amelioreze pe cea exclusivist-protecționistă, dată cu 5 ani în urmă, ce interzice vânarea animalelor sălbatice mari: urși, lupi etc. Ce ne facem, însă, că autorităţile – Parlamentul, Silvicul, Protecţia Animalelor, asociaţiile de vânători etc – plimbă… ursul? De la Sinaia la Sălătruc, de la Valea cu Peşti la Negoiu. Cu elicopterul. S-au modernizat şi ei, din birouri. Uitându-se la spectacolul pe care-l dau urşii la Covasna şi în atâtea alte părţi în care mişună făpturile lui Dumnezeu, încăpute pe mâna unor neisprăviţi. Care se joacă de-a ursul şi plimbă legea. .Păi, să nu le zici o vorbă de dulce? Ca la stână! Băi, guguştiucilor, daţi drumul odată la legea aia, că ne mănâncă urşii!
