Anii se scurg implacabil iar Revoluția din decembrie ’89 a trecut și de „borna” 30. Timpul a trecut dar rănile au rămas. Pentru părinții tinerilor care și-au vărsat sângele în numele libertății și a democrației la care visau. Au rămas și multe întrebări cu răspunsuri suspendate în aer. Secrete bine păstrate, știute de putini, enigme neelucidate nici până azi, pentru cei mulți. Frustrări, nemulțumiri, neîmpliniri. Despre o parte dintre ele a vorbit ieri Decebal Constantin. Revoluționar cunoscut care a luptat pe baricade în Pitesti și București, strigând din rărunchi împotriva lui Ceaușescu. Lângă el, camarazii cădeau secerați de gloanțe.
În numele ei și ale tuturor victimelor, după ce a depus o coroană de flori la Crucea Revoluției, alături de reprezentanții mai multor instituții, Decebal Constantin a vorbit. Ferm, vehement, îndârjit. Un discurs fără perdea, cu degetul pe rană, exploziv. Cu gândul la morți. Și la vii care-și cer drepturile încălcate tocmai de către cei care, în numele democrației dobândite cu jertfe în 1989, au deținut puterea. Câteva minute, auditoriul din Piața V. Milea a fost captivat și însuși prefectul Emanuel Soare l-a apreciat pe curajosul revoluționar, răsplătindu-l cu aplauze.
