Copiii, este încredinţat orice dreptcredincios, sunt daruri ale lui Dumnezeu. Din bunătatea Lui, împlineşte rugăciunile celor doritori de prunci şi tot El este cel ce dă suflet şi alcătuieşte trupul noului om, în pântecele mamei sale, adevăr subliniat şi de regele David în psalmii săi. Iar preotul care militează împotriva avorturilor şi îndeamnă enoriaşii tineri să implore divinitatea pentru naşterea pruncilor sunt primii care dau exemplu prin însăşi viaţa lor. Sunt mulți slujitori ai altarelor în eparhia Argeşului şi Muscelului, mai ales în mediul rural, care au de crescut trei-patru sau chiar cinci copii. Totuşi există un preot care se remarcă printr-un record absolut!
Alexandru Panciuc, de la biserica „Sf. Împ. Constantin şi Elena” din Ştefăneşti, şi-a botezat în primăvara anului trecut al şaptelea copil! Cu toate dificultăţile financiare cu care se confruntă, familia locuind într-un apartament modest din Piteşti, Olesea şi Alexandru, cei doi vrednici părinţi, au spus încă de atunci că nu se vor opri aici. Şi-au ţinut cuvântul faţă de naşi, dar mai ales faţă de Dumnezeu. Chiar în ziua Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, preoteasa a simţit că i-a venit sorocul. Durerile naşterii au cuprins-o şi a fost dusă de urgenţă la un spital din Bucureşti. Pruncuţa, căci de data acesta este vorba despre o fetiţă, a văzut lumina zilei ieri. Totul a decurs perfect, micuţa are 4 kg, e sănătoasă şi la botez va primi numele Serafima. Fericitul tătic ne-a mărturisit că, în ciuda tuturor greutăţilor inevitabile, dacă va fi voia lui Dumnezeu, va primi ca pe un dar nepreţuit şi al nouălea copil! De altfel, părintele său spiritual şi duhovnicul întregii familii, care se află la sute de kilometri distanţă, le-a „poruncit” să nu se oprească, promiţându-le că personal îl va boteza pe al nouălea şi al doisprezecelea!!! Glumind, Alexandru Panciuc spune că trebuie să „facă ascultare”! În afara slujirii la altar, preotul deţine şi funcţia de inspector al Sectorului Social-Filantropic din cadrul Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. Chiar dacă este copleşit de treburile gospodăreşti, se achită de sarcini şi iniţiază, cu binecuvântarea arhiepiscopului Calinic, acţiuni filantropice. Alexandru Panciuc spune cu mâna pe inimă că, deşi seara este frânt de oboseală, când îi îmbrăţişează pe copii, îşi „reîncarcă bateriile” şi regăseşte forţa de a merge mai departe.
