O mângâiere, o vorbă bună, un sfat înțelept le oferea la pachet cu verdictul corect și tratamentul eficace. Le oferea, de zeci de ani, medicul Jean Chefani, semenilor săi. Până mai ieri când, așa cum e datul vieții, sună ceasul de pe urmă…
Le atingea inima…
Purtători de halate albe sunt mulți, mai mult sau mai puțin dedicați profesiei. Mai mult sau mai puțin „oameni” în sensul profund al cuvântului. Când cele două calități se îngemănează în aceeași ființă înseamnă că Dumnezeu a lucrat și l-a înzestrat pe alesul său cu calități excepționale. Un astfel de OM a fost Jean Chefani. Își știa la perfecție „meseria”, pe la el trecând mulți localnici din Curtea de Arges. Ei și copii lor. Toți multumiți de tratamentul primit. Dar și de modul în care doctorul specializat în medicina de familie le vorbea, indiferent de rangul lor. Cu vocea lui impunătoare, dar totuși caldă, dr. Jean Chefani le atingea inima.
O viaţă jertfelnică
Elegant, sobru, ferm, medicul se impunea oriunde. La cabinet, pe stradă, în adunări publice. Din dorința de a schimba în bine viața argeșenilor săi, Jean Chefani a intrat și în politică, fiind consilier local din partea PNL. Mandatul i-a expirat recent ca o prefigurare a plecării de pe această lume. Dincolo de imaginea sa publică, puțini știu că medicul ascundea o dramă. Ani la rând, mulți și grei, și-a îngrijit soția țintuită în casă. El care vindecase atâția semeni nu a putut să o tămăduiască pe iubita lui soție. O suferință tainică pe care a purtat-o cu sine și expresia unei iubiri jertfelnice care pare desprinsă din cărți.
Pomul, lacul, cerul…
Jean Chefani și-a onorat misiunea. Să ajute oamenii. A făcut-o până în ultimele zile ale vieții sale oprite prin voința divină. „Viața omului, 80 de ani…”, stă scris în Biblie. Medicul i-a implinit, cu bune și cu rele. Ca o încununare a vieții, unul dintre băieți i-a călcat pe urme, ajungând medic de excepție în străinătate. În ciuda vârstei înaintate, bătrânul doctor avea forță să urce zilnic zeci de trepte până la cabinetul său. Iar la final de săptămână se retrăgea la gospodăria sa situată pe malul unei ape. Pescar desăvârșit, era „expert” în preparate marinărești, cu care-și încânta apropiații. Şi cu o țuică din producția proprie de prune. Toți cei care aveau privilegiul de a intra în micul său „colț de Rai” rămâneau fascinați. Acolo își găsea medicul Jean Chefani puterea a merge mai departe, în mijlocul naturii. Pomul, lacul, cerul îi erau dragi că lumina ochilor. Acum i-a rămas Cerul în care sufletul său bun a plecat…
