Prăbuşită la pământ, cu inima zdrobită, Corina Iancu, strigă din rărunchi: „Preabunule Părinte, vezi jalea şi durerea ce a năpădit inima şi sufletul meu, ce se vede astăzi despărţit de fiinţa pe care Tu, Doamne, mi-ai dat-o să îmi fie soţ şi sprijin în această viaţă. Îndură-Te de mine, mult-Milostive Doamne, în acest ceas greu pentru sufletul meu…” Sunt cuvintele cutremurătoare pe care a avut puterea să le murmure ieri femeia lângă sicriul celui de care îşi legase viaţa. În săptămânile din urmă, în ziarul nostru dar şi pe reţelele de socializare, ea cerea ajutorul semenilor, implorându-i să doneze sânge pentru Liviu. Iubitul ei soţ se zbătea în suferinţă, trupul lui fiind măcinat de o boală incurabilă, necruţătoare. După o perioadă petrecută la Spitalul Judeţean Argeş, cu eforturi supranaturale ale bietei femei disperate, s-a reuşit un transfer la Spitalul Militar din Bucureşti. A fost prea târziu. Poate dacă ar fi ajuns mai devreme, poate…dacă…regretele sunt de prisos acum. Se spune că Dumnezeu uneori cere sufletul omului atunci când acesta este în cea mai bună, cea mai curată stare. Pesemne că aşa a fost şi sufletul bun al bărbatului de 28 de ani din Borleşti, comuna Merişani. În cea mai pură dintre stări.
Însuşi Regele Universului spune: „Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre” şi femeia a înţeles că asta a fost voia Lui. În tot acest timp de chin şi încercări, în vremea spitalizării soţului ei, i s-a vădit desluşit natura umană. Cu bunătatea, empatia, solidaritatea unora dar şi indiferenţa, pasivitatea, răceala altora, unii, din păcate, chiar cadre medicale. Au fost oameni ştiuţi sau neştiuţi care au sărit în ajutor. Fiecare cu ce i-a stat în putinţă. Unii au donat sânge, alţii au sprijinit familia în fel şi chip. Corina Iancu le mulţumeşte tuturor. Inclusiv medicului Dan Manu, peşedinte al Consiliului Judeţean, unul dintre cei care au pus umărul pentru ca lucrurile să decurgă bine. Puterea lor însă, în cazul tragic al lui Liviu, a fost limitată. Divinitatea hotărâse altceva pentru el. Ieri trupul lui s-a întors în ţărână şi „se va desface în cele din care a fost alcătuit” după cum au rostit preoţii cea de pe urmă rugăciune. Singurul lucru pe care îl mai putem face fiecare, este să ne rugăm pentru sufletul tânărului care avea atâtea planuri de realizat alături de tânăra lui soţie şi de fiica lor, Francesca. Atâtea vise de împlinit. Vise…
