Lacul Vidraru. Iunie 2020. La marginea drumului o mămică cu trei pui, slabi și pricăjiți, se plimbă liberi în nădejdea unor firimituri de hrană. Îți este tare milă de mamă, de pui.
Ursoaica este monitorizată încă de anul trecut de iubitorii de alpinism din Argeș. Astăzi ea pare să se fi integrat perfect.
Urșii au nevoie de ambient, de maximă protecție. Din păcate, ONG-urile și statul nu fac nimic. Faptul că ei stau în imediata apropiere a drumului pe unde trec oamenii arată criza ecologică prin care trecem și lipsa strategiilor de gestionare a crizei protecției mediului și a animalelor de care acestea au atâta nevoie. Nu pot să spun decât că mă doare inima, în pofida frumuseţii fotografiilor, în pofida romantismului montan, a pasiunii pentru alpinism și a iubirii de munte și de piscuri îndrăznețe.
Flavia JINGA
