Încercăm să ne detaşăm de criza asta, dar e imposibil. Chiar dacă, pe moment, gândurile ne zboară în alte părţi, ne trezesc brusc la realitate sirenele ambulanţelor. Străzile din Piteşti sunt foarte degajate, uneori chiar pustii, dar salvările „urlă” de zici că e sfârşitul lumii, inducându-le oamenilor gânduri dintre cele mai sumbre. Oare aşa se procedează în stare de urgenţă? Nu ştim…

Oricum, bine nu e. Îmi spune cineva care are rude în Italia: „La Bergamo, în nord, e jale! În spitalul de acolo, unul foarte mare, bolnavii de coronavirus sunt intubaţi pe holul de la Terapie Intensivă. Şi sunt atât de mulţi morţi, încât îi ţin uneori înşiraţi tot pe holuri, că nu mai au sicrie!” Şi noi auzisem despre o asemenea tragedie. Ba chiar văzusem un clip publicat de jurnaliştii italieni de la „Il Messaggero”; într-o biserică din Bergamo se aflau înşirate zeci de sicrie cu victime ale pandemiei.

Cum s-a ajuns aici? Încearcă să ne lămurească aceeaşi sursă: „La început, ei nu au luat virusul în serios. Apăruseră mulţi bolnavi cu simptome asemănătoare gripei în Alzano Lombardo, o comună din aceeaşi provincie. Dacă vreţi o comparaţie, era precum Călineştiul, foarte aproape de Piteşti. Cei din Alzano au transmis virusul. Au murit şi mulţi medici din spital, dacă aţi citit sau aţi auzit…

Am citit, am auzit, dar tot nu ştim mare lucru. Prin urmare, ce e bine să cunoaştem ca să nu ajungem cu infecţia la nivelul Italiei? În afară de faptul că trebuie să ne spălăm pe mâini şi să stăm cât mai mult în case! Două lucruri sunt esenţiale, ne bagă la cap aceeaşi sursă: unu– virusul (SARS Cov 2) se răspândeşte foarte repede, deci e mult mai contagios decât ce a existat până acum; doi– aparatele de ventilaţie sunt absolut necesare! („Ai ventilaţie, scapi, te faci bine. Dacă nu ai, atunci nu se ştie, depinde de organism” – ne spune cunoştinţa noastră).

Prin urmare, suntem pregătiţi în Argeş din acest punct de vedere? Nu ştim, iar autorităţile nu sunt prea clare când vine vorba despre asta. Prefectul ne vorbea ceva despre o comandă care încă nu e onorată la nivel naţional. Deci, ce aşteptăm? Sau pe cine? Va face oare faţă sistemul nostru sanitar unui val de îmbolnăviri? Poate că, acum, în situaţie de urgenţă, altfel vor fi soluţionate problemele, dar rămâne de văzut.

Şi ni se mai spune ceva: că virusul se manifestă mai agresiv în Italia decât în România, probabil fiindcă a suferit mutaţii. Aşa o fi, nu ştim, nu suntem de specialitate. Aflăm însă că bătrânii sunt cei mai afectaţi acolo, dar nici bolnavii între două vârste nu o duc prea bine. O spune un bărbat, de 50 de ani, din Cremona, care are coronavirus, dar care simte că se va face bine.

În fine, ne oprim aici cu astfel de informaţii. O veste bună ne mai aduce parcă puţin aer: un profesor de imunologie, Virgil Păunescu, spune că un centru din Timişoara a publicat o tehnologie pentru crearea unui vaccin împotriva virusului. Şi că în curând vor sosi din Germania reactivii pentru primele teste şi proceduri de validare. Nici despre aşa ceva nu ştim prea multe, deci e bine să rămânem rezervaţi. În orice caz, e o speranţă. Or, în astfel de vremuri, de aşa ceva avem nevoie: de speranţă. Nu de sirenele ambulanţelor pe străzile pustii! Altminteri, toată stima pentru oamenii în halate albe, aflaţi în acest război în linia întâi!

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio