Mie, dar şi milioanelor de români sau de alte naţionalităţi conlocuitoare, Revoluţia din decembrie 1989 ne-a schimbat profund viaţa! Datorăm asta lui Gorbaciov şi bătrânului Bush, Maltei care i-a primit cu un vapor în apele sale teritoriale spre a semna nesperate documente ce au dus la căderea Zidului Berlinului şi la redesenarea sferelor de influenţă din Europa, celor 1.100 de români temerari şi idealişti care au murit în acele zile, lui Dumnezeu şi şansei de a nu cădea sub nişte gloanţe rătăcite aiurea.
Anii s-au scurs înfiorător de repede, cu bune şi rele, s-au schimbat multe, s-a furat şi s-a minţit la greu, ţăranii au sărăcit şi în multe sate din ţară trăiesc precum în Evul Mediu, şmecherii şi oportuniştii s-au îmbogăţit peste măsură, dar românii şi-au recăpătat dreptul de a vorbi şi a spune lucrurilor pe nume fără teama că vor ajunge la Sighet, Poarta Albă sau la puşcăria din Piteşti.
În primul deceniu de după ’89 am devorat presa cotidiană şi săptămânală, din bugetar am trecut în mediul privat, n-am mai făcut navete istovitoare, am dat examene de promovare în prima ligă a corpului medical românesc, am devenit publicist şi scriitor, am colindat lumea în lung şi în lat. Fizic, mă simt cu 30 de ani în urmă, dar cu mult mai bogat sufleteşte. Iubesc viaţa şi profesiunea mea de bază, nu urăsc şi nu invidiez pe nimeni, sunt nonconflictual şi generos, învăţând de la Nicolae Steinhardt că dăruind vei dobândi.
Acum vreo 15 ani, „Academia Caţavencu” avea o rubrică al cărei titlu era „Cine şi ce ne enervează”. Ţinta celui care o semna erau politicieni pârâţi, Becali, interlopi, capitalişti de cumetrie, celebre dame de escortă şi de consumaţie, analişti atotştiutori şi vedete închipuite din lumea sportului sau a spectacolului.
Îmi intră şi mie în cabinet destui bolnavi care mă enervează şi îmi sunt antipatici de cum mi-au trecut pragul. Sigur că-i consult şi îi tratez cu maximă atenţie şi încerc să nu-mi trădez gândurile.
* Mă enervează bărbaţii trecuţi de 60-70 de ani, care-şi vopsesc penibil părul precum pana corbului. Un bărbat adevărat trebuie să-şi asume vârsta din actul de identitate.
* De cum intră în cabinet, sunt destui pacienţi care-mi întind mâna de parcă am fi vechi prieteni. Numai că unii au o palmă ce-ţi dă senzaţia că ai atins o meduză, un semnal de alarmă în privinţa caracterului persoanei.
* Indiferent de sex, mă enervează pacienţii tatuaţi exagerat şi grotesc, trădându-şi astfel IQ-ul.
4 Comentarii
Anonim
D le doctor le datoram caderea comunismului lui Ronald Reagan, Margaret Thatcher, Papa Ioan Paul al doilea si Helmut Kohl
Nu lui Bush sau Gorbaciov cu atat mai putin.
Asta i ca aia cu luptam impotriva ciumei rosii cu tricouri cu Che Guevarra
Anonim
D le doctor de criticat toti stim ?!
Sa nu uita ti Ca a ti depus un JURĂMÂNT?!
Intr-adevar in 1989 si pana 1995 era ti un medic devotat profesiei dar dupa ?! Dezamăgire totală personal am fost la dumneavoastra inainte si dupa ,asa ca am vazut diferenta
Interes personal bani privire in scârbă fata de unele persoane tratat cu indiferență și chiar și cu plata tot asa de plictisit chiar la prima oră?!
Trimitere la farmacia unde se pare ca aveti ceva aranjament?!
Rusine
Anonim
Adevărul este că se cam dă mare, nu prea acceptă să fie contrazis. Merge cu unii, alții nu acceptă și ulterior îl evită… Are ce are cu românii și caracterul acestora. De multe ori dreptatea e de partea lui dar uită că și el face parte din acest popor, pe care trebuie totuși să-l accepte, cu bune și cu rele, că de schimbat, greu…
Anonim
Ăsta e… tipul ăla „antic” (vechi) de medic („Doctor’, cum… pozează el… „Ca Gazetar”!?) care cântăreşte/cumpăneşte bine pacientul/pacienta care-i intră …in Cabinet (de obicei gresind uşa!) ca să-i găsească o…hibă/defect (adică ce nu-i place lui!)… prin care să se scuze ulterior (în fața Colegiului) că dacă greşeşte/băjbâie… „tratamentul”, e pt. că…el nu s-a lăsat …PEȚIT de vreo …”necorespuzătoare”… cu „Statutul” (lui) de …”DOCTOR cumulard” (PENSIE + SALARIU- de la Stat/CASS) şi nu uită niciodată să se laude cât de „des
cur careț” a fost el …”la viața lui” …trăgând , totuşi, de o biată…PIELE !