La începutul pandemiei de Covid circula versiunea în mass-media că noul virus ar proveni de la lilieci. Nu ştiu dacă această ştire este adevărată sau falsă, căci nu am pregătirea necesară şi nu deţin adevărulabsolut, definitiv şi complet demonstrat (negaţie triplă) despre coronavirus. Însă informaţia a tot fost trâmbiţată câteva luni ca fiind unicul adevăr. Ei bine, tranşând în felul acesta sursa apariţiei lui SARS-CoV-2, nu mai e mult până vom constata că infecţia ar putea proveni, de exemplu, din consumarea excesivă a castraveţilor. Fiindcă unii dintre noi se ocupă cu tot felul de trâmbiţări şi exagerări, preocupaţi să dea răspunsuri la toate problemele noastre şi chiar ale lumii. 

Eu cred însă că nimeni nu e mai pregătit decât un om de ştiinţă să întrevadă miracolul existenţei. El vede zilnic armonia infinitezimală în microscop şi extraordinarele coordonări ale vieţii, care pledează pentru o raţiune universală, unde noi ne integrăm, trăim şi cugetăm, fără a ajunge însă la adevărul absolut. Dar orizontul cunoaşterii se lărgeşte mereu, chiar dacă originile vieţii şi sensul ei rămân necunoscute. Am ajuns astăzi la o mecanică cuantică a vieţii, fără însă să înţelegem că această mecanică justifică sincronicităţile noastre, chiar şi deochiul sau vrăjitoria. Însă e mai uşor cu fizica newtoniană, că se poate explica numai cu ajutorul mărului care cade din pom. Iar presupunerea că viaţa are un sens şi că ştiinţa e datoare să-l găsească e hazardată. Religia este cea care a deţinut milenii la rând acest adevăr. 

Apoi, de un secol sau două, căutarea adevărului despre viaţă şi sensul ei au trecut în domeniul ştiinţei. Iar ştiinţa a căutat să găsească elixirul tinereţii veşnice şi să-i întinerească pe bătrâni, să-i deştepte pe cretini, să-i însănătoşească pe senili. Dar noi, cei mulţi, nici măcar nu am învăţat să ne spălăm pe mâini sau să ne ştergem pantofii când intrăm în casă. Am învăţat noi oare să ne hrănim sănătos? În niciun caz! Unii mănâncă prea mult, alţii prea puţin. Degenerarea prin abundenţă este tot aşa de periculoasă ca şi cea cauzată de mizerie. Unii îşi instalează birourile de avocatură sau parlamentare în adevărate palate, garajele lor sunt în localuri luminoase, în timp ce familii numeroase şi sărăcite locuiesc în adevărate pivniţe. Apoi, se cheltuiesc sume imense cu animalele de apartament, căci sănătatea de la noi se ocupă mai mult de animale decât de oameni.

Prin urmare, lumea dispune de mari savanţi cu care se poate mândri, dar acumulările ştiinţifice, luate în general, sunt caracterizate de câteva adevăruri câştigate. Acestea adevăruri, de exemplu, au eliberat biologia de faza metafizică, institunid-o ca ştiinţă pozitivă, întrucât ea are obiect de studiu legi proprii şi metode de cercetare. Iar biologia este cea care a intuit că omul, cât ar fi de prost, se ia pe sine drept măsură a tuturor lucrurilor. Filosofia nu a făcut altceva decât să asigure substratul metafizic al acestui adevăr. Şi, orice ar crede proştii, există oameni excepţional înzestraţi, căci ei văd într-o clipă ceea ce alţii nu descoperă după ani de cercetare. Aceşti oameni văd mult prea multe adevăruri, dar nu pot dovedi decât o parte din ele, fiindcă viaţa e prea scurtă.

Cu alte cuvinte, biologia, alături de alte ştiinţe, coordonează faptele prin legi din ce în ce mai generale. Iar cercetările biologice ne spun că mai toate problemele corpului uman sunt simple, numai că noi le complicăm. De exemplu, se întâmplă prin spitalele noastre, când în loc să fie amputat piciorul bolnav, e operat cel sănătos. Or, eu întotdeauna am privit spitalele ca locuri în care sunt salvaţi oamenii. Dar începând cu pandemia de Covid, sistemul nostru sanitar a luat o direcţie care este departe de ceea ce cred că trebuie să fie cu adevărat. Cunosc câteva familii care au fost depistate cu coronavirus şi numai soţiile au mers la spital, în timp ce soţii au refuzat internarea. Din păcate, soţiile acestea au plecat pentru totdeauna dintre noi, în timp ce bărbaţii lor le plâng dispariţia prematură. Pentru mine, spitalele, policlinicile, farmaciile se află într-un grav proces de degenerare umană. Unii angajaţi din sistemul de sănătate sunt inferiori chiar animalelor; ei urmăresc doar procedurile şi nici nu-l văd pe bolnav. Or, animalul are cel puţin anumite calităţi de instinct. Însă să nu se creadă că numai acest sistem este în putrefacţie, ci tot ce înseamnă servicii publice puse în slujba omului, căci lumea actuală este preocupată doar de partea materială, brutală şi chiar sportivă a vieţii. Adică de acele domenii de unde pot ieşi bani.   

Distribuie pe Facebook