Nimeni nu se duce cu plăcere la spital, asta e clar. Dar în momentul când anxietatea (anticiparea) se transformă în frică (bine definită de o ameninţare reală) înseamnă că respectivul „obiect”, bine reprezentat pe harta Piteştiului, are anumite probleme. Şi care ar fi acelea? Pe de o parte, e plin netul de informaţii care descalifică Spitalul Judeţean, iar anumite comentarii sunt radicale şi imposibil de reprodus în cotidian din pricina exacerbării.

Facem referire în special la mărturisirile celor care şi-au pierdut prieteni şi rude. Dar sunt şi oameni care spun că fug de „Judeţean” ca dracul de tămâie şi că „o să îi vedem acolo dacă, Doamne fereşte, vor avea drum direct la morgă”.

Apropo, umblă zvonul că medicii de la Bucureşti fac referire la Spitalul Judeţean numindu-l „Morga”. Oare chiar aşa de speriat e?

De fapt, nu medicii sunt problema – ci organizarea

Cum nu credem doar în „bula” de pe internet, am stat de vorbă cu piteşteni care ne-au mărturisit de ce le este realmente frică să ajungă la Spital. Judecând la rece, nu de medici le teamă, fiindcă sunt în general cadre bine pregătite. Cea mai mare teamă se conturează în jurul imaginii de spital aglomerat, unde intră oricine are chef şi toţi dau din coate în lipsa unor reguli stricte.

Astfel, prima chestiune este legată de organizarea foarte proastă de la urgenţe. Oricine a ajuns măcar o dată la „Triaj” a văzut puhoi de lume, haos, certuri şi chiar ameninţări. Cine are prioritate? În mod normal, prioritizarea trebuie făcută printr-un filtru foarte bine pus la punct, în baza unui chestionar la care răspunde pacientul, aparţinătorul sau medicii de pe ambulanţă.

Odată stabilit gradul urgenţei, ar trebui să fie trasee bine stabilite (la Floreasca, dar şi la spitalele din Occident există aşa ceva), pe coduri de culori, pe care pacienţii să fie transportaţi către cabinet sau salon.

Acces controlat

Mai departe, accesul vizitatorilor ar trebui să fie bine reglementat şi să fie permis strict la anumite ore, cu o ţinută corespunzătoare, igienă corporală, conduită ş.a.m.d. Or, la Judeţean, imaginea cu „rude” gălăgioase care dau năvală câte cinci, şapte în salon este bine întipărită în mentalul colectiv din Argeş.

Credem că de aici pleacă tot necazul: în lipsa unui control strict, microbii îşi fac de cap prin spital şi nu e de mirare că unii pacienţi se „pricopsesc” cu tot soiul de infecţii. Mulţi dintre ei, având organismul slăbit, fac complicaţii care uneori sunt fatale.

Educaţia pacientului

Revenind, tot în mentalul colectiv există mari lacune cu privire la paşii care trebuie urmaţi în investigaţiile medicale. Mulţi sar peste vizita la medicul de familie şi merg direct în urgenţe, dau din coate şi fac zarvă „să îi bage doctorii în seamă” că sunt grav bolnavi. Unii au şi o scuză cu o bună acoperire: nu sunt asiguraţi, prin urmare nu pot fi văzuţi gratuit decât la urgenţe. Şi nu ezită să se prezinte ori de câte ori se trezesc dimineaţa tuşind.

Pe de altă parte, medicii de familie lucrează rareori sâmbetele sau de sărbători. Şi atunci, e normal ca la urgenţe să vină lumea buluc. Aşa se întâmplă peste tot, nu doar la Spitalul Judeţean. Tocmai de aceea credem că triajul ar trebui regândit în aşa fel încât cazurile cu adevărat grave să nu fie amânate cu niciun minut în plus!

În ceea ce priveşte Serviciul de Ambulanţă, avem semnale că funcţionează bine – cel puţin la Piteşti. Durata de la apel până la sosirea echipei medicale este, în medie, de aproximativ 15 minute, adică un interval de timp rezonabil.

Distribuie pe Facebook

George Olteanu

See Full Bio