Ca eroul de la Maraton (490 î.Hr.), Klaus Werner Iohannis şi-a anunţat victoria. Pheidippides (Philippide), după bătălie, a alergat 40 km şi, epuizat, atât a mai putut spune despre victoria grecilor împotriva perşilor: „Bucurie vouă, am câştigat!” Klaus Werner Iohannis, în discursul său, după ce a mers cu automobilul la PNL, a avut acest mesaj: „Am reuşit să învingem PSD-ul. Războiul cu PSD nu s-a încheiat”.

Cam aşa au fost prezidenţialele de anul acesta, ca un război. Un război împotriva unui PSD învins în Parlament, dar având încă un cuvânt de spus pe 10 noiembrie. Împotriva tuturor aşteptărilor, în turul al doilea, Iohannis se va bate cu Dăncilă. Dan Barna, reprezentând „new generation”, a pierdut. USR-Plus îşi consolidează postura de al treilea partid. Probabil, fără acuzele care i s-au formulat, Barna ar fi intrat în turul al doilea, făcând acest „retur politic” mult mai disputat.

Prezidenţialele au confirmat un lucru: fără un partid în spate, bine aşezat în teritoriu, este greu de câştigat alegeri. În România n-a apărut încă un Havel, cu acea imensă carismă de om curat, invulnerabil politic. Independenţii şi-au jucat rolul „de a lua voturi” care s-ar fi dus, altfel, la favoriţi.

Conjudeţeanul nostru, Mircea Diaconu, a încheiat cursa dându-i o temă lui Klaus Werner Iohannis: să afle cine este Scarlett O’Hara… Theodor Paleologu, cu cel mai intelectual discurs din campanie (5,6%), a încheiat spunând că el şi susţinătorii lui sunt „deştepţi şi mulţi”… Record în diaspora! După cum era de aşteptat, din acest bazin şi-au extras voturi, în primul rând, Iohannis şi apoi Barna. Judeţul Argeş, cu o participare de 50,99%, a votat cu Viorica Dăncilă. Sunt multe de spus, dar, vorba celebră, „şi mâine e o zi!”

Într-un show politic, Klaus Werner Iohannis, după ce a spus că a învins PSD-ul, trebuia să-şi dea jos… coiful şi să-şi facă mai lejeră armura de războinic. Apropo de Maratonul său politic.

Există o inerţie politică în România: din ’90 încoace, alegerile au fost ca o revanşă, ca un război împotriva cuiva. PSD-ul a marşat, ca un partid de stânga, pe ideea că nou-veniţii la putere vor tăia facilităţile atribuite de el populaţiei. În ţara lui „Ce dacă?!?” se pare că, totuşi, Barna a fost fragilizat de acuzele care l-au însoţit în campanie. De data aceasta, n-a mai fost… „ce dacă?!?”…

Este o premieră faptul că, în lupta pentru prezidenţiale, este prezentă o femeie. Atât de demonizată din toate părţile, Viorica Dăncilă realizează surpriza şi-l întrece pe mult mai cotatul, înainte de scrutin, Dan Barna. Tinerii probabil că trăiesc o decepţie: nu pot, deocamdată, să demonstreze că fac o altă politică pentru România. Din vocabularul lor de campanie n-a lipsit, de aceea, cuvântul dinozaur. Este un motiv în plus să aştepte, cu speranţă, alegerile parlamentare. Iohannis – ca în Antichitate Cato cel Bătrân care îşi încheia orice discurs cu „Carthaginem delendam esse” (Cartagina trebuie distrusă) – şi-a reînnoit repetatul mesaj de a distruge PSD.

Sigur pe el că va fi favorit, şi-a afişat cunoscuta imagine dispreţuitoare… Este, într-adevăr, favorit! Cu o victorie neaşteptată – locul al doilea – Viorica Dăncilă speră să adune voturi de la perdanţi. Va fi greu, foarte greu, dacă nu imposibil!

Distribuie pe Facebook

Traian Ulmeanu

See Full Bio