Când vreau o doză puternică de cofeină și nu am timp sau e închis la terasă, dau o fugă până la covrigăria Luca de pe Strada Mare. De când automatele de cafea au fost interzise în spații exterioare (dacă nu sunt alimentate cu apă curentă de la rețea) e cam singura soluție ieftină la ora 8 dimineața. Ce îmi place e că într-un pahar mare iau un espresso dublu care, fie vorba între noi, e cafea adevărată – nu acea chestie „lungită”, „îndoită” cu apă, combinație din punctul meu de vedere de neînțeles și mai ales fără efect. Ce-i aia cafea lungă? Nu, aia nu e cafea…

În fine, ce vreau să vă spun cu „năluca” de la Luca este că luni de zile am plătit dublu, adică patru lei, pentru respectiva băutură. Până când, ieri dimineață, una dintre vânzătoare mi-a vândut pontul

„Tu ești fraier? Ai plătit patru lei atâta vreme când cafeaua asta costă doi lei?”

La pahar, nu la gramaj

Cum așa? Foarte simplu. În cazul de față, produsul este socotit la pahar, nu la cantitate. Adică eu pot să comand espresso scurt, dublu, și să plătesc unul singur fiindcă încape într-un pahar, ba mai rămâne și loc de apă sau coniac. Ei, vedeți, câteodată știrile e bine să le afli și mai târziu decât niciodată! Oricum, dacă fac o socoteală, 180 de zile x 2 lei lăsați de pomană am pierdut o sumă care îmi permitea să achiziționez un espressor la birou.

Mă întreb însă, a câta oară, cine îi instruiește pe angajați de nu sunt în stare să facă o vânzare corectă? Și, vedeți voi, nu e o scăpare, ci… țeapă cu premeditare! Și la ei, și la mulți alții…

Distribuie pe Facebook

George Olteanu

See Full Bio