# Am petrecut ieri o zi în mijlocul oamenilor şi printre urşi, ne-am întors teferi de la Arefu, dar şi cu un subiect greu, de interes naţional!

VIDEO – Sub asediul urşilor ep.1 – Inspecţia zilnică

VIDEO – Sub asediul urşilor ep.2 – Ursul vine la mirosul grătarelor

Am aflat că sătenii din Căpăţâneni – Arefu sunt, de la începutul lunii mai, asediaţi de urşi, în timp ce autorităţile locale, judeţene şi naţionale îşi pasează problema, declinându-şi atribuţiile.

Nu există gospodărie din sat care să nu fi fost „călcată” de urşi cel puţin o dată în ultimele două luni. Unii oameni au fost mai norocoşi, scăpând fără pagube, dar alţii, zeci, au avut mult de suferit după trecerea sălbăticiunilor prin ogradă. Urşii au omorât porci, oi, vaci, păsări, iar mai nou au căpătat obiceiul de a devora câinii din bătătură. Nimic nu le stă în cale, deşi oamenii fac pândă, înarmaţi cu fel de fel de unelte, pocnitori, petarde şi chiar… vuvuzele. Unii dintre ei şi-au montat garduri electrice, dar de fiecare dată urşii găsesc soluţii să intre în curţi şi să facă prăpăd. Şi nu atacă doar gospodării izolate, ci vin seară de seară pe uliţele principale şi pe drumul naţional, chiar „pe vatra satului”, cum ne spunea unul dintre cetăţenii din Căpăţâneni. Mai mult, îşi fac apariţia la ore fixe în zona de picnic de lângă Cetatea Poenari, în campingul de la scările cetăţii, ba chiar şi în curtea Hidrocentralei. Nimic nu-i mai sperie, iar localnicii cred că este doar o chestiune de timp până vor apărea şi primele victime omeneşti.

Sesizări până la preşedinte. Degeaba!

La primele apariţii „publice” ale urşilor, oamenii de la Căpăţâneni au sesizat Primăria Arefu, sperând într-o rezolvare rapidă, numai că respectiva instituţie le-a răspuns că nu are „competenţe legale în rezolvarea acestor probleme”. De aici începe calvarul instituţional… Ajung adrese la Prefectură, la Consiliul Judeţean, la Direcţia Silvică Argeş, la Garda de Mediu, la Ministerul Apelor şi Pădurilor, la Instituţia Prezidenţială, la Guvern, la Parlament. Fără nicio rezolvare!

Sesizările au fost făcute atât de persoane particulare, cât şi de un grup de 15 oameni care desfăşoară activităţi comerciale la Arefu, în speranţa că vor fi consideraţi cetăţeni europeni şi le vor fi rezolvate problemele. Aceştia susţin că, din cauza urşilor, în curând le vor fi ruinate şi micile afaceri din zonă, referindu-se la câteva pensiuni, un camping şi mai multe terase. După ce în ultima vreme turismul a fost afectat de închiderea Cetăţii Poenari, acum oamenii trebuie să se ferească şi de urşi. Sunt câţiva aventurieri „înnebuniţi” să facă poze cu animalul ieşit la drumul mare, dar orice om întreg la cap fuge când vede ursul, mai ales o femelă cu doi pui.

Turiştii se distrează, sătenii sunt îngroziţi!

Duminică seară, pe la ora 20, zeci de maşini coborau pe Transfăgărăşan, unii turişti oprindu-se în zona „accesului” spre Cetatea Poenari. Grămadă pe marginea drumului, făceau poze şi se distrau. Venise, ca în fiecare seară, o ursoaică cu doi pui. Mai sus la vreo 50 de metri, pe malul celălalt, în zona amenajată pentru picnic erau instalate mai multe corturi unde turiştii stăteau la grătare. Se distrau… Deşi au fost avertizaţi că a apărut foarte aproape o ursoaică cu pui, aceştia erau puşi pe glume în loc să se gândească serios că se află în mare pericol. Pentru ei era doar un divertisment; probabil că habar nu aveau ce prăpăd a făcut o ursoaică la Curtea de Argeş acum două săptămâni când după un atac al fiarei un om a fost mutilat pe viaţă, fiindu-i amputat un picior. Sau pur şi simplu pentru că nu ştiu prin ce chinuri trec de două luni oamenii din Căpăţâneni, ale căror gospodării sunt atacate seară de seară de urşi.

De planton, ca în armată

Duminică seara am stat de vorbă cu mai mulţi locuitori din Căpăţâneni, povestirile lor fiind cam aceleaşi: „De două luni atacă noaptea, facem de pază fără încetare, de la ora 23 la ora 5. Nu am dormit o noapte de atunci, ne-au prăpădit… Au devastat gospodării, au omorât animale, au dărâmat tot! Acum mănâncă şi câinii. Când a intrat în gospodărie, nu am mai putut să reacţionez, nici măcar să ţip. A distrus şi a plecat; noi cu teroarea şi cu pagubele. ONG-urile şi membrii lor nu trăiesc aici, nu ştiu în ce pericol suntem, sub ce teroare ne aflăm de două luni. De acolo de unde sunt ei pare simplu… Ca din cărţi. Să vină aici să vadă cum trăim şi apoi să se lege cu lanţuri de scările ministerelor în apărarea urşilor. Suntem oameni şi avem drepturi ca toţi ceilalţi! Trebuie să ne omoare urşii la noi în casă?!” – ne-a spus Rozalia Din.

Am stat de vorbă şi cu doi vecini, „casă lângă casă”, Ion Văcaru, în etate de 50 de ani, şi Iosif Teodor Dedu, de 84 de ani. De două luni parcă sunt într-o zonă de război: cu garduri electrice, câini de rasă pe proprietăţile lor, clădiri betonate, dispozitive cu cuie, toate pentru apărarea gospodăriilor. Nedormiţi noaptea, stau de veghe pe terasele caselor, fără întrerupere. Şi toate astea pentru o „brumă” de agoniseală şi pentru munca de zi cu zi. „Am 84 de ani şi nu am pomenit aşa ceva în viaţa mea. Veneau urşii la livadă, la fructe, dar niciodată la animale în curte, în vatra satului. Au luat tot ce se putea lua. Inclusiv câinii… Nu se poate aşa ceva! Facem plantoane ca la armată. Am făcut dispozitive cu cuie, trebuie să-mi apăr stupii, să apăr animalele; noroc că am un câine de rasă care sare fără frică la urs. Nu mai vine doar de la pădure. Acum se plimbă pe uliţa principală ca pe bulevard… la promenadă”, ne-a spus Teodor Dedu. La rându-i, Ion Văcaru, pădurar de meserie, ţine să ne confirme spusele vecinului său şi chiar ne arată traseul „central” pe care merge ursul prin faţa gospodăriilor lor, la asfalt.

„Dorm noaptea pe verandă, să aud când apare. Deşi am puşcă, nu pot să fac nimic, nici măcar să mă apăr de urs. Legea tot pe mine mă pedepseşte. A murit un om la Corbeni cu ceva ani în urmă; membrii familiei au reuşit să termine ursul, dar au fost aspru pedepsiţi. Astea sunt legi!? Ce să facem? Ne apărăm şi noi cum putem, sperăm să nu ne omoare. În curând, gospodăriile vor fi goale şi pe noi nu ne apără nimeni”, ne spunea cu amărăciune Ion Văcaru.

„Vom bloca Transfăgărăşanul!”

De două luni, gospodăriile oamenilor sunt răvăşite seară de seară de urşi la Arefu-Căpăţâneni. Autorităţile nu au luat nicio măsură, cântându-le în strună ONG-urilor care sunt „mari iubitoare” de urşi. Dar de oameni cine se îngrijeşte?! Mai ales că acum a venit vacanţa copiiilor şi încep concediile de vară. Oamenii din Căpăţâneni cred că sunt abandonaţi de autorităţi şi vor să îşi facă dreptate, să afle toată ţara de teroarea pe care o trăiesc ei.

S-au hotărât să se strângă într-un grup de cel puţin 100 de persoane şi să blocheze Transfăgărăşanul, să afle ziarele, televiziunile şi toată ţara… Poate că aşa se va găsi pe la Bucureşti şi un iubitor de oameni… Nu doar de urşi!

• 

•